Răspunderea civilă a personalului medical

Legea malpraxisului, privind răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, reprezentând titlul nr. XV în cadrul Legii privind reforma Sănătăţii. CAPITOLUL I Răspunderea civilă a personalului medical    Art. 642. - (1) în sensul prezentului titlu, următorii termeni se definesc astfel:    a) personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale;    b) malpraxisul este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.    (2) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenta, imprudenta sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.    (3) Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.    (4) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci cand isi depaseste limitele competentei, cu exceptia cazurilor de urgenta în care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara.    (5) Răspunderea civila reglementata prin prezenta lege nu inlatura angajarea raspunderii penale, daca fapta care a cauzat prejudiciul constituie infractiune conform legii.    Art. 643. - (1) Toate persoanele implicate în actul medical vor raspunde proportional cu gradul de vinovatie al fiecaruia.    (2) Personalul medical nu este raspunzator pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii:    a) cand acestea se datorează conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigatie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substantelor medicale şi sanitare folosite;    b) cand actioneaza cu buna-credinta în situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate. CAPITOLUL II Răspunderea civilă a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatură, dispozitive medicale şi medicamente    Art. 644. - (1) Unitatile sanitare publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, raspund civil, potrivit dreptului comun, pentru prejudiciile produse în activitatea de preventie, diagnostic sau tratament, în situatia în care acestea sunt consecinta:    a) infectiilor nosocomiale, cu exceptia cazului cand se dovedeste o cauza externa ce nu a putut fi controlata de catre institutie;    b) defectelor cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fara a fi reparate;    c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase şi sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului de valabilitate a acestora, dupa caz;    d) acceptarii de echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare, substante medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de răspundere civila în domeniul medical.    (2) Unitatile prevazute la alin. (1) raspund în conditiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.    Art. 645. - Unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, raspund civil şi pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacientilor, generate de nerespectarea reglementarilor interne ale unitatii sanitare.    Art. 646. - Unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale, şi producatorii de echipamente şi dispozitive medicale, substante medicamentoase şi materiale sanitare raspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacientilor în activitatea de preventie, diagnostic şi tratament, generate în mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase şi materiale sanitare, în perioada de garantie/valabilitate, conform legislatiei în vigoare.    Art. 647. - Prevederile art. 646 se aplica în mod corespunzator şi furnizorilor de servicii medicale sau nemedicale, subcontractate de catre unitatile sanitare publice sau private furnizoare de servicii medicale, în cazul prejudiciilor aduse pacientilor în mod direct sau indirect, ca urmare a serviciilor prestate.    Art. 648. - Furnizorii de utilitati catre unitatile sanitare publice sau private furnizoare de servicii medicale raspund civil pentru prejudiciile cauzate pacientilor, generate de furnizarea necorespunzatoare a utilitatilor. CAPITOLUL III Acordul pacientului informat    Art. 649. - (1) Pentru a fi supus la metode de preventie, diagnostic şi tratament, cu potential de risc pentru pacient, dupa explicarea lor de catre medic, medic dentist, asistent medical/moasa, conform prevederilor alin. (2) şi (3), pacientului i se solicita acordul scris.    (2) în obtinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa sunt datori sa prezinte pacientului informatii la un nivel stiintific rezonabil pentru puterea de intelegere a acestuia.    (3) Informatiile trebuie sa contina: diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecintele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecintele lor, prognosticul bolii fara aplicarea tratamentului.    Art. 650. - Varsta legala pentru exprimarea consimtamantului informat este de 18 ani. Minorii isi pot exprima consimtamantul în absenta parintilor sau reprezentantului legal, în urmatoarele cazuri:    a) situatii de urgenta, cand parintii sau reprezentantul legal nu pot fi contactati, iar minorul are discernamantul necesar pentru a intelege situatia medicala în care se afla;    b) situatii medicale legate de diagnosticul si/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive, la solicitarea expresa a minorului în varsta de peste 16 ani.    Art. 651. - (1) Medicul curant, asistentul medical/moasa raspund atunci cand nu obtin consimtamantul informat al pacientului sau al reprezentantilor legali ai acestuia, cu exceptia cazurilor în care pacientul este lipsit de discernamant, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu poate fi contactat, datorita situatiei de urgenta.    (2) Atunci cand reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiata nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moasa pot solicita autorizarea efectuarii actului medical autoritatii tutelare sau pot actiona fara acordul acesteia în situatii de urgenta, cand intervalul de timp pana la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sanatatea şi viata pacientului. CAPITOLUL IV Obligativitatea asigurării asistenţei medicale    Art. 652. - (1) Medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa au obligatia de a acorda asistenta medicala/ingrijiri de sanatate unei persoane doar daca au acceptat-o în prealabil ca pacient, criteriile de acceptare urmand a fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.    (2) Medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa nu pot refuza sa acorde asistenta medicala/ingrijiri de sanatate pe criterii etnice, religioase şi orientare sexuala sau pe alte criterii de discriminare interzise prin lege.    (3) Medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa au obligatia de a accepta pacientul în situatii de urgenta, cand lipsa asistentei medicale poate pune în pericol, în mod grav şi ireversibil, sanatatea sau viata pacientului.    Art. 653. - (1) Atunci cand medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa au acceptat pacientul, relatia poate fi intrerupta:    a) odata cu vindecarea bolii;    b) de catre pacient;    c) de catre medic, în urmatoarele situatii:    (i) atunci cand pacientul este trimis altui medic, furnizand toate datele medicale obtinute, care justifica asistenta altui medic cu competente sporite;    (ii) pacientul manifesta o atitudine ostila si/sau ireverentioasa fata de medic.    (2) Medicul va notifica pacientului, în situatia prevazuta la alin. (1) lit. c) pct. (ii), dorinta terminarii relatiei, inainte cu minimum 5 zile, pentru ca acesta sa gaseasca o alternativa, doar în masura în care acest fapt nu pune în pericol starea sanatatii pacientului.    Art. 654. - (1) Medicul, asistentul medical/moasa, angajati ai unei institutii furnizoare de servicii medicale, au obligatia acordarii asistentei medicale/ingrijirilor de sanatate pacientului care are dreptul de a primi ingrijiri medicale/de sanatate în cadrul institutiei, potrivit reglementarilor legale.    (2) Medicul poate refuza asigurarea asistentei medicale în situatiile mentionate la art. 653 alin. (1) lit. c).    Art. 655. - (1) în acordarea asistentei medicale/ingrijirilor de sanatate, personalul medical are obligatia aplicarii standardelor terapeutice, stabilite prin ghiduri de practica în specialitatea respectiva, aprobate la nivel national, sau, în lipsa acestora, standardelor recunoscute de comunitatea medicala a specialitatii respective.    (2) Colegiul Medicilor din Romania va elabora şi va supune spre aprobare Ministerului Sanatatii Publice standardele terapeutice, stabilite prin ghiduri de practica la nivel national, pana la intrarea în vigoare a prezentului titlu. CAPITOLUL V Asigurarea obligatorie de răspundere civila profesionala pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale    Art. 656. - (1) Personalul medical definit la art. 642 alin. (1) lit. a) care acorda asistenta medicala, în sistemul public si/sau în cel privat, intr-o locatie cu destinatie speciala pentru asistenta medicala, precum şi atunci cand aceasta se acorda în afara acestei locatii, ca urmare a unei cereri exprese din partea persoanei sau a persoanelor care necesita aceasta asistenta ori a unui tert care solicita aceasta asistenta pentru o persoana sau mai multe persoane care, din motive independente de vointa lor, nu pot apela ele insele la aceasta asistenta, va incheia o asigurare de malpraxis pentru cazurile de răspundere civila profesionala pentru prejudicii cauzate prin actul medical.    (2) O copie dupa asigurare va fi prezentata inainte de incheierea contractului de munca, fiind o conditie obligatorie pentru angajare.    Art. 657. - (1) Asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, în baza legii, fata de terte persoane care se constata ca au fost supuse unui act de malpraxis medical, precum şi pentru cheltuielile de judecata ale persoanei prejudiciate prin actul medical.    (2) Despagubirile se acorda indiferent de locul în care a fost acordata asistenta medicala.    (3) Asigurarea obligatorie face parte din categoria B clasa 13 de asigurari de răspundere civila şi va cuprinde toate tipurile de tratamente medicale ce se efectueaza în specialitatea şi competenta profesionala a asiguratului şi în gama de servicii medicale oferite de unitatile de profil.    Art. 658. - (1) Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare şi cheltuieli de judecata persoanei sau persoanelor pagubite prin aplicarea unei asistente medicale neadecvate, care poate avea drept efect inclusiv vatamarea corporala ori decesul.    (2) în caz de deces, despagubirile se acorda succesorilor în drepturi ai pacientului care au solicitat acestea.    (3) Despagubirile se acorda şi atunci cand asistenta medicala nu s-a acordat, desi starea persoanei sau persoanelor care au solicitat sau pentru care s-a solicitat asistenta medicala impunea aceasta interventie.    (4) Despagubirile vor include şi eventualele cheltuieli ocazionate de un proces în care asiguratul este obligat la plata acestora; cheltuielile de judecata sunt incluse în limita raspunderii stabilita prin polita de asigurare.    Art. 659. - Despagubirile se platesc şi atunci cand persoanele vatamate sau decedate nu au domiciliul sau resedinta în Romania, cu exceptia cetatenilor din Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia.    Art. 660. - (1) în cazul în care pentru acelasi asigurat exista mai multe asigurari valabile, despagubirea se suporta în mod proportional cu suma asigurata de fiecare asigurator.    (2) Asiguratul are obligatia de a informa asiguratorul despre incheierea unor astfel de asigurari cu alti asiguratori, atat la incheierea politiei, cat şi pe parcursul executarii acesteia.    Art. 661. - (1) Limitele maxime ale despagubirilor de asigurare se stabilesc de catre CNAS, dupa consultarea asociatiilor profesionale din domeniul asigurarilor şi CMR, CFR, CMDR, OAMMR şi OBBC.    (2) Nivelul primelor, termenele de plata şi celelalte elemente privind acest tip de asigurari se stabilesc prin negociere intre asigurati şi asiguratori.    Art. 662. - (1) Despagubirile se pot stabili pe cale amiabila, în cazurile în care rezulta cu certitudine răspunderea civila a asiguratului.    (2) în cazul în care partile - asigurat, asigurator şi persoana prejudiciata - cad de acord sau nu, este certa culpa asiguratului, despagubirile se vor plati numai în baza hotararii definitive a instantei judecatoresti competente.    Art. 663. - Despagubirile se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice, în masura în care acestea nu au fost despagubite de asigurat.    Art. 664. - Despagubirile pot fi solicitate şi se platesc şi catre persoanele care nu au platit contributia datorata la sistemul public de sanatate.    Art. 665. - (1) Drepturile persoanelor vatamate sau decedate prin aplicarea unei asistente medicale neadecvate se pot exercita impotriva celor implicati direct sau indirect în asistenta medicala.    (2) Aceste drepturi se pot exercita şi impotriva persoanelor juridice care furnizeaza echipamente, instrumental medical şi medicamente care sunt folosite în limitele instructiunilor de folosire sau prescriptiilor în asistenta medicala calificata, conform obligatiei acestora, asumata prin contractele de furnizare a acestora.    Art. 666. - (1) Despagubirile nu se recupereaza de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei cand asistenta medicala s-a facut în interesul partii vatamate sau a decedatului, în lipsa unei investigatii complete ori a necunoasterii datelor anamnezice ale acestuia, datorita situatiei de urgenta, iar partea vatamata sau decedatul nu a fost capabil, datorita circumstantelor, sa coopereze cand i s-a acordat asistenta.    (2) Recuperarea prejudiciilor de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei se poate realiza în urmatoarele cazuri:    a) vatamarea sau decesul este urmare a incalcarii intentionate a standardelor de asistenta medicala;    b) vatamarea sau decesul se datoreaza unor vicii ascunse ale echipamentului sau a instrumentarului medical sau a unor efecte secundare necunoscute ale medicamentelor administrate;    c) atunci cand vatamarea sau decesul se datoreaza atat persoanei responsabile, cat şi unor deficiente administrative de care se face vinovata unitatea medicala în care s-a acordat asistenta medicala sau ca urmare a neacordarii tratamentului adecvat stabilit prin standarde medicale recunoscute sau alte acte normative în vigoare, persoana indreptatita poate sa recupereze sumele platite drept despagubiri de la cei vinovati, altii decat persoana responsabila, proportional cu partea de vina ce revine acestora;    d) asistenta medicala a partii vatamate sau a decedatului s-a facut fara consimtamantul acestuia, dar în alte imprejurari decat cele prevazute la alin. (1).    Art. 667. - Asiguratii sau reprezentantii acestora sunt obligati sa instiinteze în scris asiguratorul sau, daca este cazul, asiguratorii despre existenta unei actiuni în despagubire, în termen de 3 zile lucratoare de la data la care au luat la cunostinta despre aceasta actiune. CAPITOLUL VI Procedura de stabilire a cazurilor de răspundere civilă profesională pentru medici, farmacişti şi alte persoane din domeniul asistenţei medicale    Art. 668. - (1) La nivelul autoritatilor de sanatate publica judetene şi a municipiului Bucuresti se constituie Comisia de monitorizare şi competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, numita în continuare Comisia.    (2) Comisia are în componenta reprezentanti ai autoritatilor de sanatate publica judetene si, respectiv, ai municipiului Bucuresti, casei judetene de asigurari de sanatate, colegiului judetean al medicilor, colegiului judetean al medicilor dentisti, colegiului judetean al farmacistilor, ordinului judetean al asistentilor şi moaselor din Romania, un expert medico-legal, sub conducerea unui director adjunct al autoritatii de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.    (3) Regulamentul de organizare şi functionare a Comisiei se elaboreaza de Ministerul Sanatatii Publice, se aproba prin ordin al ministrului sanatatii publice şi se publica în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.    Art. 669. - (1) Ministerul Sanatatii Publice aproba, la propunerea Colegiului Medicilor din Romania, pentru fiecare judet şi municipiul Bucuresti, o lista nationala de experti medicali, în fiecare specialitate, care vor fi consultati conform regulamentului de organizare şi functionare a Comisiei.    (2) Pe lista de experti se poate inscrie orice medic, medic dentist, farmacist, asistent medical/moasa cu o vechime de cel putin 8 ani în specialitate, cu avizul Colegiului Medicilor din Romania, Colegiului Medicilor Dentisti, Colegiului Farmacistilor si, respectiv, al Ordinului Asistentilor Medicali şi Moaselor din Romania.    (3) Modalitatea de remunerare a expertilor medicali din lista nationala se stabileste prin ordin al ministrului sanatatii publice.    (4) Onorariile pentru serviciile prestate de catre expertii medicali, desemnati potrivit art. 671, se stabilesc în raport cu complexitatea cazului expertizat, sunt aprobate prin ordin al ministrului sanatatii publice şi vor fi suportate de partea interesata.    Art. 670. - Comisia poate fi sesizata de:    a) persoana sau, dupa caz, reprezentantul legal al acesteia, care se considera victima unui act de malpraxis savarsit în exercitarea unei activitati de preventie, diagnostic şi tratament;    b) succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis imputabil unei activitati de preventie, diagnostic şi tratament.    Art. 671. - (1) Comisia desemneaza, prin tragere la sorti, din lista judeteana a expertilor un grup de experti sau un expert, în functie de complexitatea cazului, insarcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului.    (2) Expertii prevazuti la alin. (1) au acces la toate documentele medicale aferente cazului, a caror cercetare o considera necesara, şi au dreptul de a audia şi inregistra depozitiile tuturor persoanelor implicate.    (3) Expertii intocmesc în termen de 30 de zile un raport asupra cazului pe care il inainteaza Comisiei. Comisia adopta o decizie asupra cazului, în maximum 3 luni de la data sesizarii.    (4) Fiecare parte interesata are dreptul sa primeasca o copie a raportului expertilor şi a documentelor medicale care au stat la baza acestuia.    Art. 672. - Comisia stabileste, prin decizie, daca în cauza a fost sau nu o situatie de malpraxis. Decizia se comunica tuturor persoanelor implicate, inclusiv asiguratorului, în termen de 5 zile calendaristice.    Art. 673. - (1) în cazul în care asiguratorul sau oricare dintre partile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanta de judecata competenta, în termen de 15 zile de la data comunicarii deciziei.    (2) Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu impiedica liberul acces la justitie potrivit dreptului comun.    Art. 674. - (1) Intreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, pana în momentul sesizarii instantei, este confidentiala.    (2) Incalcarea confidentialitatii de catre persoana care a facut sesizarea duce la pierderea dreptului de a beneficia de procedura de conciliere.    (3) Incalcarea confidentialitatii de catre membrii Comisiei sau expertii desemnati de aceasta atrage sanctiuni profesionale şi administrative, conform regulamentelor aprobate. CAPITOLUL VII Dispoziţii finale    Art. 675. - (1) Comisia intocmeste un raport anual detaliat pe care il prezinta Ministerului Sanatatii Publice.    (2) Pe baza datelor astfel obtinute, Ministerul Sanatatii Publice elaboreaza un raport anual national asupra malpraxisului medical, pe care il prezinta Parlamentului, Guvernului şi opiniei publice.    Art. 676. - Instanta competenta sa solutioneze litigiile prevazute în prezenta lege este judecatoria în a carei circumscriptie teritoriala a avut loc actul de malpraxis reclamat.    Art. 677. - Actele de malpraxis în cadrul activitatii medicale de preventie, diagnostic şi tratament se prescriu în termen de 3 ani de la producerea prejudiciului, cu exceptia faptelor ce reprezinta infractiuni.    Art. 678. - (1) Omisiunea incheierii asigurarii de malpraxis medical sau asigurarea sub limita legala de catre persoanele fizice şi juridice prevazute de prezenta lege constituie abatere disciplinara şi se sanctioneaza cu suspendarea dreptului de practica sau, dupa caz, suspendarea autorizatiei de functionare.    (2) Aceasta sanctiune nu se aplica daca asiguratul se conformeaza în termen de 30 de zile obligatiei legale.    Art. 679. - Prevederile prezentului titlu nu se aplica activitatii de cercetare biomedicala.    Art. 680. - în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, Ministerul Sanatatii Publice şi Comisia de Supraveghere a Asigurarilor vor elabora impreuna, prin ordin comun sau separat, dupa caz, normele metodologice de aplicare a acestuia.    Art. 681. - La data intrarii în vigoare a prezentului titlu orice dispoziţie contrara se abrogă. (Sursa: Ministerul Sănătăţii) Acest articol a fost citit de 986 ori. Comenteaza articolul Nume: Comentariu: Cod:* Fii primul care comenteaza articolul