 Decizia nr. 1 din 25 iunie 2005Codul Deontologic cuprinde normele de conduită morală și profesională obligatorii privind exercitarea drepturilor și îndatoririlor medicului ca profesionist.
Adunarea generală națională a Colegiului Medicilor Dentiști din România, întrunită în ședința din data de 25 iunie 2005, hotărăște:
Art. 1. - Se adoptă Codul deontologic al medicului dentist, prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta decizie.
Art. 2. - Se adoptă Regulamentul de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Dentiști din România, prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta decizie.
Art. 3. - Codul deontologic al medicului dentist și Regulamentul de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Dentiști din România se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Capitolul I
Dispoziții generale
Art.1 – Codul Deontologic cuprinde normele de conduită morală și profesională obligatorii, în legătură cu exercitarea drepturilor și îndatoririlor medicului ca profesionist, atât în legătura cu pacienții, cât și cu comportarea față de confrați.
Art.2 – Codul deontologic are rolul:
a) de a promova o relație de încredere între medicul dentist și pacient;
b) de a garanta calitatea pregătirii profesionale și a manoperelor medicale ale medicilor dentiști;
c) de a promova un comportament profesional-dentologic între membrii echipei medicale;
d) de a defini, preveni și sancționa eventualele abateri;
e) de a apăra reputația corpului medicilor dentiști și libera practică a profesiunii de medic dentist;
f) de a garanta secretul profesional.
Art.3 – Prevederile prezentului cod deontologic sunt obligatorii pentru toți membrii Colegiului Medicilor Dentiști din România.
Art.4 – Toti membrii Colegiului Medicilor Dentiști din România au drepturi egale.
Art.5 – Medicul dentist are obligația de a apăra drepturile fundamentale ale profesiei - libertatea alegerii manoperelor diagnostice și terapeutice, prescripțiilor medicale - cât și prestigiul acesteia.
Art.6 – Medicul dentist trebuie să-și perfecționeze cunoștințele profesionale prin forme de educație medicală continuă pe tot parcursul activității sale profesionale.
Art.7 – Medicul dentist nu trebuie să accepte exercitarea profesiei în condiții susceptibile de a compromite calitatea actului medical și securitatea pacientului.
Art.8 – Un medic dentist salariat al unei instituții medicale nu trebuie să accepte un contract care prevede retribuirea bazată pe norme de productivitate sau alte dispoziții, care au drept consecință afectarea calității tratamentelor.
Art.9 – Medicul dentist nu trebuie sa efectueze tratamente și/sau să formuleze prescripții medicale în domenii care depășesc competența sa profesională.
Art.10 – Medicul dentist are datoria de a-și trata pacienții după normele profesionale medico-dentare recunoscute de Colegiul Medicilor Dentiști din România și incluse în ghidurile de practică medicală.
Art.11 – Medicul dentist care din diverse motive nu mai profesează sau părăsește țara este obligat să anunțe, după caz, colegiul medicilor județean respectiv al municipiului București, care la rândul său va informa Colegiul Medicilor Dentiști din România.
Art.12 – Pentru orice manoperă de diagnostic și tratament, se va cere consimțământul pacientului. Dacă aceasta comportă un risc crescut, se va cere consimțământul în scris pe documentul de evidență primară.
Capitolul II
Relația dintre medicul dentist și pacienți
Art.13 – Medicul dentist nu va aplica decât metodele de diagnostic și tratament pentru care are competență. În caz contrar, va colabora cu un coleg care are competența necesară sau va dirija pacientul către un alt specialist.
Art.14 – Medicul dentist trebuie să asculte, să examineze și să trateze fără discriminare toate persoanele.
Art.15 – Medicul dentist trebuie să aibă întotdeauna o atitudine corectă și atentă față de pacient.
Art.16 – (1) Cu excepția unor cazuri de urgență, medicul dentist are dreptul de a refuza un pacient din motive profesionale sau personale.
(2) Se consideră urgență medico-dentară dacă pacientul are nevoie de îngrijiri medicale imediate pentru controlul durerii, infecției sau sângerării.
Art.17 – Medicul dentist nu poate, fără un motiv legitim, să întrerupă un tratament în curs fără a lua măsurile necesare asigurării continuității tratamentului de către un coleg având competențele necesare.
Art.18 – Medicul dentist trebuie să discute pe larg cu pacientul planul de tratament și costul acestuia.
Art.19 – (1) Onorariile trebuie fixate cu tact și măsură. Este indicat ca medicul dentist să prezinte pacientului în prealabil costurile estimative.
(2) Este interzisă reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei.
(3) Medicul dentist poate acorda și îngrijiri medicale gratuite.
Art.20 – În situația în care se impune o consultarea interdisciplinară între medicul dentist curant și alt medic sunt admisibile tarife distincte.
Art.21 – (1) În situația în care îi este imposibil de a obține în timp util consimțământul pacientului ori a reprezentantului legal al acestuia, medicul dentist trebuie să acorde îngrijirile medico-dentare de urgență.
(2) Când pacientul nu își poate exprima voința, dar este necesară o intervenție medicală de urgență, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinței acestuia.
(3) Consimțământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învățământul medical clinic și la cercetarea științifică.
(4) Nu pot fi folosite pentru cercetare științifică persoanele care nu sunt capabile să își exprime voința, cu excepția obținerii consimțământului de la reprezentantul legal și dacă cercetarea este făcută și în interesul pacientului.
Art.22 – (1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenția este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să își dea consimțământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienții internați în spitale și din 2 medici pentru pacienții din ambulator.
Art.23 – (1) Medicul dentist și persoanele care îl asistă vor respecta cu strictețe secretul profesional. Dacă va utiliza fotografiile medicale în publicațiile științifice, medicul dentist va avea grijă ca identificarea pacientului să nu fie posibilă.
(2) Secretul profesional, instituit în interesul pacientului, este impus tuturor medicilor, în condițiile legii.
(3) Secretul reprezintă tot ceea ce medicului i se aduce la cunoștință prin exercitarea profesiunii, și anume nu numai ceea ce i s-a spus, ci și ceea ce a văzut, auzit sau a înțeles.
(4) Medicul dentist trebuie să vegheze ca persoanele care îl asistă în exercițiul profesiei să fie instruite și să se conformeze în ceea ce privește secretul profesional. De asemenea, trebuie să aibă grijă ca nici o persoană din anturajul său să nu aducă prejudicii secretului profesional sau asociat corespondenței medicale.
Art.24 – Mass-media are dreptul să intre în cabinetul de medicină dentară doar cu acceptul medicului coordonator, al medicului curant și al pacientului.
Art.25 – Medicul dentist este obligat să respecte dreptul pacientului de a-și alege liber medicul dentist.
Art.26 – Medicul dentist are datoria de a-și asuma responsabilitatea tratamentelor efectuate. El nu trebuie să garanteze direct sau indirect reușita tratamentelor.
Art.27 – (1) Medicul dentist nu poate participa la cercetări biomedicale asupra persoanelor decât în condițiile legii. El trebuie să se asigure de pertinența cercetărilor respective și de obiectivitatea concluziilor studiului.
(2) Medicul dentist care participă la cercetări biomedicale trebuie să vegheze ca studiul să nu lezeze încrederea pacientului și nici continuitatea tratamentului.
Art.28 – (1) Medicul dentist trebuie să întocmească pentru fiecare pacient un document de evidență primară - fișă, registru de consultații, document în format electronic - cu antecedentele medicale și dentare, constatările clinice, diagnosticul și tratamentul.
(2) Acesta trebuie păstrat în arhivă timp de 5 ani. O copie a acestui document de evidență primară poate fi înmânată la cerere pacientului, reprezentantilor legali sau instanțelor de judecată.
Art.29 – Medicul dentist trebuie să informeze periodic pacientul asupra derulării tratamentului.
Art.30 – (1) Medicul trebuie să se abțină să expună pacientul unui risc nejustificat în investigațiile, intervențiile sau actele terapeutice pe care le prescrie.
(2) Nici o intervenție mutilantă nu poate fi practicată fără un motiv medical foarte serios, fără a informa și a cere consimțământul pacientului. Excepție fac cazurile de urgență sau când medicul este în imposibilitate de a lua consimțămîntul pacientului ori a reprezentantului său legal.
Art.31 – Un prognostic neplăcut, fatal trebuie comunicat cu prudență. Familia sau aparținătorii trebuie să cunoască realitatea.
Art.32 – Un medic dentist trimis să examineze sau să trateze o persoană privată de libertate, nu va influența în nici un mod, direct sau indirect, nici măcar prin propria sa prezență, integritatea fizică sau mentală a acelei persoane, sau demnitatea acesteia. Dacă medicul dentist constată că acelei persoane i s-au aplicat rele tratamente, acesta trebuie să informeze autoritățile judiciare, sub rezerva acordului celui interesat.
Capitolul III
Relațiile între medici
Art.32 – (1) În relațiile intercolegiale medicul dentist trebuie să-și trateze confrații așa cum ar dori el însuși să fie tratat de ceilalți.
(2) Medicii dentiști trebuie să întrețină între ei relații cordiale. Ei au datoria de a lua apărarea unui coleg acuzat pe nedrept.
Art.33 – În cazul unor divergențe profesionale cu un coleg, medicul dentist va face eforturi pentru reconciliere. Dacă divergențele nu se rezolvă, se face apel la orgnizația profesională în vederea medierii divergențelor.
Art.34 – (1) Medicul dentist nu are dreptul să se pronunțe cu privire la tratamentele altui coleg.
(2) Dacă sănătatea pacientului este pusă în pericol, este obligația medicului să avertizeze pacientul.
Art.35 – Deturnarea pacienților sau tentativa sunt interzise.
Art.36 – (1) Când mai mulți medici dentiști colaborează la examinarea sau tratamentul unui pacient, aceștia trebuie să se informeze reciproc.
(2) Fiecare medic dentist își asumă responsabilitatea manoperelor medicale efectuate.
Art.37 – Medicul dentist trebuie să-și încurajeze colegii mai tineri, susținându-i în special la debutul lor în activitatea profesională.
Art.38 – Medicii dentiști, în cursul raporturilor lor profesionale cu colegi de alte specialități trebuie să respecte independența profesională a acestora.
Capitolul IV
Reclama și publicitatea
Art.39 – (1) Reputația medicului dentist trebuie să se sprijine doar pe competență și demnitate, fără contribuția reclamei de orice fel.
(2) Profesia de medic dentist nu trebuie practicată ca o activitate comercială.
Art.40 – (1) Într-un anuar sau alte publicații sunt autorizate să apară numai următoarele indicații:
a) nume, prenume, adresă, număr de telefon, fax, programul de consultații;
b) specialitatea/competența, grad profesional.
(2) Orice alte date și informații publicate sunt considerate publicitate și sunt interzise.
Art.41 – (1) Pe firma cabinetului de la intrarea în imobil sau cabinet este obligatorie și conține următoarele elemente:
a) nume, prenume, societatea;
b) grad profesional, specialitate/competență;
c) programul de consultații, numărul de telefon.
(2) Pot fi menționate, de asemenea, originea diplomei și asociațiile profesionale din care face parte titularul cabinetului medical.
(3) Dimensiunile firmei și aspectul vor fi unice pe țară.
Art.42 – (1) Este interzisă editarea și distribuirea de broșuri publicitare în legătură cu activitatea profesională.
(2) Este interzisă reclama comercială, publicitatea personală inclusiv în interesul unor terți.
Art.43 – Orice consultație efectuată în afara cabinetului de medicină dentară legal autorizat este interzisă.
Art.44 – Medicul dentist trebuie să participe la educația sanitară a populației susținând punerea în aplicare a programelor profilactice de sănătate.Medicul dentist ce participă la astfel de acțiuni va evita orice activitate de reclamă personală în scopul atragerii pacienților.
Art.45 – (1) Este interzisă perceperea unei sume de bani de la un alt medic în vederea obținerii de pacienți.
(2) Orice acord neprincipial cu alți medici, farmaciști, personal auxiliar în scopul creșterii numărului de pacienți este interzis.
Art.46 – Medicul dentist care participă la acțiuni de informare a publicului cu caracter educativ sanitar nu va utiliza decât date confirmate științific. El va evita cu această ocazie orice atitudine publicitară, fie în scop personal, fie în favoarea instituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea.
Art.47 – Atunci când un medic participă la acțiuni de informare a publicului și de educație sanitară, va face uz numai de date medicale confirmate, cu prudență în ceea ce privește repercusiunile afirmațiilor sale asupra publicului. El trebuie să se abțină de la orice atitudine publicitară, atât personală, cât și în favoarea unor instituții unde își desfășoară activitatea, sau în favoarea unei cauze care nu este de interes general.
Art.48 – Medicul nu trebuie să prezinte în mediile medicale și mai ales nemedicale, procedee diagnostice sau terapeutice noi insuficient testate, fără comunicarea rezervelor pe care acesta le are față de noul procedeu.
Art.49 – Medicului dentist care îndeplinește o funcție administrativă îi este interzis a uza de aceasta pentru a-și spori numărul de pacienți.
Art.50 – La eliberarea de documente medicale, orice act va oglindi realitatea obiectivă, fiind interzisă eliberarea de certificate de complezență, care ar duce la obținerea ilegală de către pacient a unor avantaje materiale sau sociale.
Art.51 – Colaborarea cu presa scrisă și audio-vizuală trebuie facută doar în scopul informării publicului în legatură cu problemele medicinii dentare. Prioritate se acordă subiectelor de interes public și nu persoanei medicului dentist.
Capitolul V
Dispoziții finale și tranzitorii
Art.52 – Toți medicii dentiști au obligația de a informa Consiliul Județean al Colegiului Medicilor de modificările survenite în situația lor profesională. Consiliul Județean va informa Consiliul Național cu privire la aceste modificări.
Art.53 – Deciziile luate de Consiliile Județene ale CMDR cu privire la încălcarea prevederilor Codului deontologic pot fi modificate sau anulate de Consiliul național fie din oficiu, fie la cererea celor interesați.
Art.54 – Consiliile județene respectiv cel al municipiului București vor aduce la cunoștința tuturor membrilor Codul Deontologic.
Art.55 – Completarea sau modificarea Codului Deontologic se va face de către Adunarea generală națională la propunerea Consiliului național.
Art.56 – Codul Deontologic al medicului dentist va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.
(Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 23/08/2005)
Acest articol a fost citit de 1758 ori.
|
