Interviu cu Dr. Ghabi Kaspo, medic dentist în oraşul Troy, Michigan, SUA, specializat în durerile faciale şi temporo-mandibulare, cu teza de doctorat susţinută în acest domeniu.
Articol preluat şi tradus de pe website-ul today international.

Durerea dentară dar de origine neodontogenă deseori presupune un istoric al afecţiunii lung şi frustrant pentru pacient. În prezentarea sa expusă la AEEDC 2006 (International Dental Conference and Arab Dental Exhibition, Dubai), Dr. Ghabi Kaspo s-a oprit la structura dintelui şi a parodonţiului, explicând faptul că nu toate durerile dentare sunt propriu-zis dentare. Am discutat cu dânsul despre cauzele durerilor neodontogene, diagnosticul corect şi planul de tratament.

R: De ce cauzele durerilor dentare sunt deseori greu de identificat?

Dr. Ghabi Kaspo: Durere neodontogenă este dificil de identificat îndeosebi când avem de-a face cu dinţi integri, adică lipsiţi de orice semen patologice, iar dintele şi ligamentele parodontale sunt normae. Aceste elemente pot determina confuzie pentru practician. De obicei, durerea este persistentă, în ciuda tratamnetului condus cu success (ce poate include obturaţii, tratament de canal sau extracţii). Bineînţeles, această durere este frustrantă pentru dentist, care încearcă să îşi ajute pacientul. Acesta din urmă, la rândul său, cere tratamente dentare suplimentare pentru a scăpa de durere.

Cât de semnificative sunt tulburările psihologice în comparaţie cu cele fizice în cazul dureri neodontogene?

Aceasta este o întrebare importantă, ce are răspuns cu două posibilităţi. Unele dureri dentare neodontogene pot determina stări de depresie, ba chiar pot conduce la dezvoltarea unor probleme psihologice. Explicaţia este simplă: pacientul nu ştie cum să înfrunte durerea cronică, iar tratamentul aplicat nu asigură rezultate favorabile. Pe de lată parte, pacienţii pot prezenta simptome psiho-somatice şi /sau comportament obsesiv-compulsiv. În mod tipic, examinarea pacienţilor care acuză dureri fizice nu pune în evidenţă semne clinice, ţesuturi afectate care ar explica prezenţa durerii. De asemenea, nici anamneza nu oferă informaţii sigure în acest sens. Deci, este verosimil că există corelaţie între durerea cronică şi tulburările psihologice, şi vice-versa.

Ce fel de plan terapeutice aţi recomanda pentru tratamentul pacienţilor cu simptome ale durerii neodontogene?

Planul de tratament variază şi depinde de cauza durerii. Dacă sursa durerii este de origine miofascială, tratamentul recomandat poate include injecţii în punctul trigger, terapie psihologică, medicaţie antiinflamatoare şi miorelaxantă. Dacă durerea nu se reduce şi medicul dentist nu este capabil să blocheze durerea, se indică efectuarea unei evaluări neurologice şi a altor teste pentru stabilirea diagnosticului. Anticonvulsivantele se administrează doar dacă simptomele indică o durere de tipul nevralgiei trigeminale. Nu în ultimul rând, dacă simptomele sunt legate de o afecţiune neuropatică, atunci terapia recomandată este administrarea de anticonvulsivante, triciclice şi antidepresive.

Cât de importantă este cooperarea cu alte discipline medicale când se instituie un tratament al durerii neodontogene?

Când tratăm o durere facială cronică, este deosebit de important să putem analiza multidisciplinar această durere, pacientul având acces la o echipă formată din medic dentist, neurolog, fizioterapeut, psiholog şi dacă este posibil, un anesteziolog.

Comenteaza articolul

Nume:
Comentariu:
Cod:*