|
Rezistența la fracturi a dinților cu diferite tehnici de tratament radicular |
|
|
 Autori: Sagsen B, Er O, Kahraman Y, Akdogan G
Sursa: International Endodontic Journal
Numărul 40, Paginile 31-35
Obiectivul studiului: Compararea rezistenței rădăcinilor dentare care au beneficiat de tratament cu diferite materiale de obturație.
Materiale și metode: Au fost selectați 34 de incisivi centrali umani, extrași recent, având dimensiuni similare. Coroanele lor au fost secționate la nivelul joncțiunii smalț-cement, iar lungimea rădăcinilor a fost ajustată la 13 mm. După prepararea mecanică a canalului radicular și irigația finală cu EDTA și soluție salină, canalele celor 10 incisivi din grupa 1 au fost obturate cu conuri Resilon și sealer Epiphany, apoi în cazul următorilor 10 incisivi s-au utilizat conuri de gutapercă și pasta AH 26, în vreme rădăcinile celor 10 dinți din grupa a treia au fost umplute cu gutapercă și MCS Canal Sealar. Toate materialele au fost utilizate prin tehnica condensării laterale la rece. Patru canale radiculare au fost lăsate fără obturație, drept grupul dinților de control. S-a efectuat apoi testul rezistenței la fractură, utilizând o mașină universală de testare în acest domeniu și un dispozitiv cu vârful ascuțit, având diametrul de 4 mm. Forțele au fost aplicate vertical, cu o viteză constantă de 1 mm min. În cazul fiecărui dinte s-a înregistrat în Newtoni forța din momentul fracturii. Rezultatele au fost evaluate statistic cu testul anova și al diferențelor semnificative Tukey (testul HSD).
Rezultate: Valorile medii ale forței de fractură au fost înregistrate după cum urmează: 1043 N, 967 N, 859 N și 517.5 N pentru grupele 3, 1 și 2, respectiv grupa control. S-a constatat o diferență semnificativă între grupurile experimentale și cel control. În schimb, nu s-au observat diferențe marcate între cele trei grupe experimentale.
Concluzii: Toate materialele utilizate în studiul de față au reconfirmat necesitatea și utilitatea tratamentului radicular.
Acest articol a fost citit de 2036 ori.
|