Autori: C. Deerya, J. Iloyaa, Z. Nugentb, V. Srinivasanc
Sursa: jurnalul Caries Research
Volumul 40, Nr. 3, mai 2006
Editura Kerger.

Rezumat

Scopul principal al acestui studiu in vitro a fost evaluarea validității și reproductibilității informațiilor obținute în urma detectării cariilor ocluzale cu ajutorul fluorescenței cu laser (FL), înainte și după plasarea unui sigilant transparent pe această suprafață dentară. Am urmărit de asemenea să comparăm recomandările oferite de producător cu privire la cazurile când se impune necesitatea opririi dispozitivului laser și examinarea clinică vizuală (ECV). Trei clinicieni au examinat în mod independent mai întâi vizual și apoi cu laserul 37 de dinți extrași (25 molari, 12 premolari), care prezentau o gamă largă de leziuni, de la dinte aparent sănătos până la cavități cu dentină cariată. Examinările au fost efectuate în condiții de stomatologie operativă similare celor din cabinet. De asemenea, dinții au fost secționați apoi pentru a verifica validitatea diagnosticului. După plasarea sigilantului, specificitatea examinării a crescut, însă s-a pierdut o mare parte a sensibilității pragului de diagnostic atât la nivelul dentinei, cât și al smalțului.

Determinările cu ajutorul fluorescenței cu laser  s-au dovedit a fi mai scăzute după aplicarea sigilantului. Recomandările producătorul de dispozitive laser privind evitarea utilizării lor în aceste cazuri s-au dovedit a fi cea mai bună soluție. Examinarea clinică vizuală s-a confirmat a fi superioară în comparație cu fluorescența atât în privința validității, cât și în cea a reproductibilității informațiilor.

Așadar, plasarea unui sigilant transparent influențează detectarea cariilor ocluzale prin metoda fluorescenței cu laser, dar nu o împiedică total.

Comenteaza articolul

Nume:
Comentariu:
Cod:*