Durere dentară localizată la nivelul arcadei inferioare, care nu prezintă o cauză dentară aparentă, ci apare ca o angină pectorală sau un infarct miocardic. Acest fenomen dureros a fost numit sindromul Buddenbrock, a cărui explicaţie o regăsim şi în cartea intitulată „Casa Buddenbrock”.

Pe scurt – Thomas Buddenbrock moare subit, în aceeaşi zi în care i se extrage un dinte, dar fără a se descoperi cauza decesului.

Durerile localizate la nivelul mandibulei reprezintă semne ale afecţiunilor cardiace ischemice, la fel ca şi durerea ce iradiază în braţul şi mâna stângă.

La persoanele cu obiceiuri vicioase, precum bruxismul sau rosul unghiilor riscul apariţiei durerilor oro-faciale este mai crescut, decât la persoanele lipsite de vicii. Cercetătorii departamentului de cercetare a Universităţii din Cambridge au studiat relaţia dintre durerea oro-facială şi factorii locali orofaciali. Oamenii de ştiinţă au constatat că unele condiţii locale (tulburări articulare, edentaţii, folosirea gumei de mestecat, rosul unghiilor şi a creionului) pot agrava simptomatologia dureroasă.

Au determinat şi gradul de afectare psihologică. Au arătat că există o relaţie semnificativă între bruxism şi durerea oro-facială. La pacienţii care pe timpul zilei şi în cursul nopţii scrâşnesc din dinţi, riscul relativ al durerii creşte la un raport de 2,4.

Cei care prezintă acest obicei fie doar în timpul zilei, fie doar în timpul nopţii, valoarea riscului scade sub 2. Nu s-a reuşit găsirea corelaţiei dintre mestecatul gumei şi durerea oro-facială.

De asemenea, pacienţii cu vicii precum rosul unghiilor sau al creioanelor au prezentat un indice pentru riscul relativ al durerii de 1,4.

Comenteaza articolul

Nume:
Comentariu:
Cod:*