 15-17 iunie 2006
AMSPPR Filiala Moldova, UMF „Grigore T Popa” din Iași și ANRO Filiala Iași organizează congresul internațional de medicină dentară, ce va gravita în jurul temei: "De la prevenție la reabilitarea orală complexă-concepții si metode moderne".
UTILIZAREA CEFALOMETRIEI DE FAȚĂ ÎN DIAGNOSTICUL ASIMETRIILOR FACIALE
Anistoroaei Daniela, Dorobăț Valentina, Golovcencu Loredana Catedra de Ortodonție și Ortopedie Dento-Facială UMF Gr. T. Popa Iași Teleradiografiile de față sunt examene complementare complexe, indispensabile pentru stabilirea diagnosticului și a planului de tratament în asimetrii. Analiza cefalometrică de față este necesară pentru a permite determinarea locului asimetriei și studiul realizat pe un lot de 53 de pacienți cu asimetrie facială, a evidențiat importanța acestui examen complementar în diagnosticul asimetriei, dar și a analizei rezultatelor obținute prin prisma datelor examenului clinic. Cuvinte cheie: asimetrie facială, teleradiografia de față, metoda Grummons. METODE PRACTICE DE REABILITARE ORALĂ COMPLEXĂ ÎN VEDEREA PROTEZĂRII COMPOZITE Andronache Monica, Forna Norina, Antohe Magda, Gheban E. Protezarea compozită reprezintă o alternativă modernă de tratament a edentației parțiale întinse ce reface armonios aspectele morfofuncționale alterate de prezența edentației. Reabilitarea orală complexă a câmpului protetic edentat parțial întins la al cărui nivel sunt prezente complicațiile este o condiție esențială în vederea unei protezări ulterioare corecte, ce include etape de pregătire pre- și pro-protetică. Intervențiile specifice pro-protetice la nivelul suportului dento-parodontal șu muco-osos corectează indicii clinico-biologici negativi, optimizând menținerea și stabilizarea viitoarelor aparate gnatoprotetice parțial amovibile. ALTERNATIVE PRACTICE DE REZOLVARE A EDENTAȚIEI SUBTOTALE Antohe Magda, Forna Norina, Andronache Monica, Baltag Teodora, Gârbea Cătălina Edentația subtotală reprezintă o entitate clinică având un impact major asupra integrității sistemului stomatognat, fără a eluda inserția socială a pacientului. Scopul studiului vizează posibilitățile practice de soluționare a edentației subtotale, balanța terapeutică înclinându-se spre protezările overlay. Alegerea soluției terapeutice este dictată de particularitatea cazului clinic coroborată cu exigența liniei tehnologice abordate. Utilizarea attachment-urilor ca elemente de menținere, sprijin și stabilizare contribuie hotărâtor la augmentarea menținerii și stabilității construcțiilor protetice total amovibile. Menținerea ultimelor unități dentare pe arcadă reprezintă o condiție sine-qua-non de prevenite a fenomenelor de resorbție și atrofie a câmpului protetic. PARTICULARITĂȚILE TERAPIEI EDENTAȚIEI PARȚIALE ÎNTINSE LA PACIENȚII CU BRUXISM Bahrim Delia, Forna Norina, Ionascu Camelia, Fătu Ramona, Drug M. Bruxismul reprezinta o manifestare parafuncțională de uzură excesivă a arcadelor. Din momentul declanșării, ce nu se poate preciza în toate situațiile, această uzura, fie în cursul zilei, fie în cursul nopții, conduce la o inlănțuire de manifestări cu repercursiune diferită asupra țesutului dentar și indirectă asupra parodonțiului, musculaturii manducatoare, ATM și sistemului nervos central. Intensitatea manifestarilor depinde de capacitatea de adaptare și compensare a elementelor sistemului stomatognat. în contextul pierderii integritatii arcadelor dentare exista un triplu mecanism: fie pacientul are bruxism și edentatie partiala și nu recurge la tratament (ceea ce agraveaza evolutia edentatiei), fie pacientul are edentatie partiala intinsa și ulterior apare bruxismul ca un proces de compensare a edentatiei prin suprasolicitarea dintilor restanti și posibil va dispărea prin tratament protetic corect, iar în alta situatie, pacientul cu bruxism și edentatie partiala intinsa, este protezat corect, dar aceasta nu opreste manifestarea bruxismului. Vom face referire la ultimele doua categorii de pacienți ce s-au prezentat în Clinica de Gnatoprotetica din Iași. în ultimii trei ani am realizat tratamentul gnatoprotetic la 10 cazuri cu edentatie partiala intinsa și cu bruxism diurn sau nocturn. Am realizat dispensarizarea acestor cazuri și am ajuns la concluzia ca reusita tratamentului protetic nu anuleaza manifestarile bruxismului și aceasta depinde de principala cauza care a declansat bruxismul. Protezarea corecta, ceea ce presupune procesul de reabilitare orala complexa poate sa opreasca aparitia complicatiilor datorate manifestarii parafunctionale. PREOCUPĂRI PRIVIND PREVENIREA TRANSMITERII INFECȚIEI ÎN CABINETELE STOMATOLOGICE DIN IAȘI Bârlean Lucia, Dănilă I., Păruș Monica Activitatea clinică desfășurată în cabinetul dentar este asociată unui risc crescut de transmitere a agenților patogeni prin contact direct cu produse contaminate sau indirect cu instrumente și echipamente precum și prin transmiterea încrucișată („cross-infection”). Obiectiv: Investigarea condițiilor de desfășurare a activității clinice prin adoptarea măsurilor de control al infecției în cabinetele dentare din Iași și a complianței medicilor stomatologi față de procedurile specifice în activitatea clinică. Material și metodă: A fost inițiat un studiu pe bază de chestionare la care au participat un număr de 191 de medici stomatologi din Iași cu vârste cuprinse între 26 și 62 de ani. Chestionarul a cuprins 30 de întrebări referitoare la igiena mâinilor, mijloacele de dezinfecție și sterilizare, adoptarea măsurilor de prevenire a contaminării pe cale aeriană și prin rețeaua de apă a unit-ului dentar, utilizarea echipamentului de protecție, imunizarea, expunerile ocupaționale prin leziuni provocate de instrumente ascuțite, respectarea protocolului post-expunere accidentală la infecție Datele au fost analizate utilizînd sistemul SPSS 10. Rezultate: Complianța „excelentă” față de procedurile de control al infecției nu s-a înregistrat la niciunul dintre subiecți. Doar 18,5% dintre medici s-au încadrat în categoria de complianță „medie”, restul demonstrând carențe importante în acest domeniu. Rezultatele privind igienizarea mâinilor au demonstrat că produsul cel mai utilizat este săpunul antimicrobian (71,4 % ). 92,1% dintre medici susțin că apelează la această procedură înainte de fiecare pacient iar 86,4% după fiecare pacient. Dintre acestia, 35,8% aplică acest protocol timp de 5 minute, 22% timp de 2 minute iar 18,5 % timp de 1 minut. Echipamentul complet de protecție este adoptat în proporție de 68,4% dintre subiecți. Medicii stomatologi utilizează pupinelul în proporție de 97,4%, în cursul procedurilor de sterilizare ia autoclavul și pupinelul în proporție de 22,0%. Hipocloritul de sodiu este utilizat de 17,6% dintre subiecți pentru dezinfecția suprafețelor iar glutaraldehida de 70% dintre medici. Expunerile ocupaționale la afecțiuni transmise pe cale sanguină au fost raportate de 64,2% dintre medici. Instrumentele ascuțite cele mai implicate au fost acele de seringă contaminate (41,8%) și acele endodontice (39,0). Dintre subiecții studiului, 62,1% sunt imunizați contra hepatitei virale B, 37% contra gripei iar 29,1% nu au fost vaccinați contra nici uneia dintre acestei afecțiuni.
Se impune inițierea unor măsuri energice de crestere a nivelului de complianță față de procedurile de control al infecției pornind de la curricula universitară. Organizarea acțiunilor de educație medicală continuă și implementarea de programe specifice trebuie să urmărească creșterea complianței medicilor stomatologi față de măsurile de control al infecției. ATITUDINEA TERAPEUTICA FAȚĂ DE PACIENȚII AFLAȚI LA GRANIȚA DINTRE EDENTAȚIE SUBTOTALĂ ȘI EDENTAȚIE TOTALĂ Silvas Mihaela, Bosinceanu D.N., Budala Dana Disciplina Clinica și Terapia Edentatiei Totale –Universitatea de Medicina și Farmacie “Gr.T.Popa” Iași Introducere:La baza conceptiei de realizare a tratamentului gnatoprotetic amovibil ce se adreseaza pacienților aflati la granita dintre edentatia subtotala și totala stau o serie de principii ce guverneaza direct solutia terapeutica aleasa.Lucrarea de fata abordeaza pe larg criteriul biomecanic de maxima importanta pentru stabilitatea aparatului gnatoprotetic. Scopul:Scopul acestui studiu este de a analiza posibilitatile practice de tratament ale edentatiei tinand cont de indicii clinico-biologici ce caracterizeaza campul protetic edentat precum și de parametrii în care se incadreaza unitatile odonto-parodontale restante. Material și metoda:Studiul a fost efectuat pe un numar de 91 de pacienți cu varste cuprinse intre 57-91 ani care prezentau la examenul clinic edentatie subtotala uni sau bimaxilara.Acestora li s-a facut o evaluare clinica și paraclinica atenta a elementelor odonto-parodontale restante în vederea posibilitatii de conservare a lor pe arcada în functie de principiile biomecanice. Rezultate și discutii :Rezultatele obtinute au condus la concluzia ca cele doua legi ce guverneaza conceptia mecanica trebuiesc correlate și adaptate situatiilor clinice intalnite pentru a putea obtine conditiile corecte de echilibrare statica și dinamica a aparatelor gnatoprotetice amovibile. Concluzii :Marea variabilitate a cazurilor clinice ca și a modificarilor produse la nivelul sistemului stomatognat o data cu varsta necesita o investigare riguroasa în care anamneza joaca un rol important iar examenul clinic loco-regional trebuie sa fie meticulous și completat cu examene paraclinice specifice în vederea abordarii unei terapeutici optime pe termen scurt,mediu și lung. Key words: edentatie subtotala, concept mecanic POSIBILITATI și LIMITE în REALIZAREA ATASAMENTULUI MATERIALELOR RESTAURATIV - RECONSTITUTIVE LA TESUTURILE DURE DENTARE Ciobanu Catalina, Costin G., In terapia restaurativ-reconstitutiva o preocupare permanenta în activitatea practica clinica și în cercetare o constituie modul de creare a unei interfete perfect etanse, active intre materialul aloplastic folosit și structurile biologice dure dentare. în prezent, se dispune de mijloace mecanice, fizice și chimice pentru realizarea legaturii anorganic-organic. Totusi, se manifesta deficiente, indeosebi la nivelul inchiderii marginale și a rezistentei în timp a acestei legaturi. Este necesar ca pentru solutionarea acestei deficiente sa se aplice individualizat tehnici și metode care presupun asocierea acuratetei executiei clinico-tehnologice cu selectia adecvata a materialelor utilizate. SEMNIFICATIA și IMPLICAREA FENOMENELOR DE TOLERANTA BIOLOGICA și FUNCTIONALA în TERAPIA TRATAMENTULUI GNATOPROTETIC Costin G., Ciobanu Catalina Un aparat gnatoprotetic, indiferent de caracteristicile sale, se integreaza morfo-functional la structurile sistemului stomatognat atunci cand este realizat conform principiilor generale de tratament gnatoprotetic, inclusiv din punct de vedere biologic și biomecanic. Biologic, toleranta tisulara prsupune ca, prin prezenta sa, aparatul gnatoprotetic sa nu produca agresiuni toxico-iritative, alergenice sau mutagen-oncogenice. Mai mult, crearea unei interfete active intre materialele utilizate și structurile vii cu care vin în contact. Biomecanic, proteza dentara este tolerata cand fortele functionale de solicitare, influentate de prezenta sa, permit o readaptare morfo-functionala a tesuturilor suport și reuseste sincronizarea activitatii determinantilor anatomici ocluzal și articular, "activati" de determinantul neuro-muscular. Cunoscute fiind posibilitatile limitate de simulare a complexitatii sistemului stomatognat, este necesar ca, prin conceptie și executie, aparatul gnatoprotetic, în urma unei evaluari corecte, sa utilizeze la maximum toleranta biologica și functionala a structurilor sistemului stomatognat în reabilitarea și mentinerea parametrilor homeostazici sistemici. ROLUL ȘI VALOAREA CONCEPTULUI PREVENTIV ÎN REABILITAREA ORALĂ COMPLEXĂ Dănilă I. Sanatatea orala, parte integranta a sanatatii generale, este considerata element determinant în analiza calitatii vietii. Metodele de prevenire primara sunt bine statuate metodologic pe plan mondial și constau în utilizarea fluorizarii locale și generale, controlul alimentatiei, igiena orala și metode profesionale de interceptare în boala carioasa și parodontala. Modelul medical adoptat de medicina dentara moderna (Axelsson, Bratthal) obliga practicianul stomatolog sa utilizeze conceptul preventiv în toate etapele tratamentului stomatologic pentru a putea conserva, preveni și trata minim invaziv leziunile odontoparodontale. Lucrarea de fata prezinta consideratii practice privind metodele de preventie primara, secundara și tertiara pe grupe de varsta, accesibile practicianului stomatolog, facandu-se corelatii directe asupra implicatiilor clinico-tehnologice prin care diferitele optiuni terapeutice conduc la conservarea pe o perioada cat mai indelungata a morfofunctionalitatii aparatului stomatognat. POSIBILITĂȚI TEHNOLOGICE DE OPTIMIZARE A PROPRIETĂȚILOR MECANICE ALE TITANULUI NEALIAT Diaconu Diana, Panaite St., Tatarciuc Monica, Vițalariu Anca Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa Iași Introducere: Titanul s-a impus în practica stomatologică datorită proprietăților sale speciale față de ale altor metale și aliaje. Scopul studiului nostru este de a urmări modul în care modificările anumitor parametri influențează structurile pieselor protetice din titan și posibilitățile de optimizare a proprietăților mecanice. Material și metodă: Pentru cercetarea de față am ales trei tipuri de titan nealiat, Ti 1, Ti 2 și Ti 4, din care am realizat epruvete destinate testărilor mecanice. S-a păstrat un lot de probe martor pentru evidențierea și compararea structurii probelor brute de turnare celelalte epruvete au fost supuse unui tratament termic de omogenizare, care a constat în încălzirea,cu 0,1ºC/sec, șpână la temperatura de 400º C. Probele au fost menținute două minute la această temperatură,apoi au fost răcite cu viteză variabilă, cuprinsă între 0,5 și 120ºC. Epruvetele au fost pregătite pentru studiul metalografic, microstructurile fiind urmărite cu ajutorul unui microscop metalografic. Rezultate și discuții: La analiza metalografică se observă structura brută de turnare în benzi și structurile obținute în urma răcirii, pentru cele trei tipuri de titan.La viteze de răcire mici se formează o microstructură în benzi,la viteze de răcire medii apare o microstructură canelată,iar la viteze mari rezultă o microstructură granulară. Probele au fost supuse testelor mecanice, determinându-se,pentru cele patru structuri,duritatea,limita de elasticitate și rezistența la tracțiune. în urma testărilor mecanice am constatat că probele brute de turnare au proprietăți mecanice inferioare probelor supuse tratamentuluitermic. Din cele trei tipuri de microstructuri analizate stuctura canelată are parametrii mecanici superiori. Concluzii: Variația vitezei de răcire conduce la modificări ale arhitecturii interne,cu repercusiuni asupra proprietăților biomecanice. Pentru obținerea unor piese protetice din titan care să aibă proprietăți optime trebuie respectate condițiile de topire și turnare pentru acest metal;așa cum demonstrează și studiul nostru,variația unor parametrii tehnologici determină modificări ale caracteristicilor biomecanice. KEYWORDS: titan nealiat, arhitectură internă,tratamente termice,proprietăți mecanice. DIAGNOSTICUL ȘI TRATAMENTUL ORTODONTIC ÎN CABINETUL DE STOMATOLOGIE GENERALĂ. POSIBILITĂȚI ȘI LIMITE Dorobăț Valentina, Romanec C., Dragomir B., Iacob M. Disciplina de Ortodonție și Ortopedie Dento-facială Facultatea de Medicină Dentară UMF „Gr. T. Popa” Iași Diagnosticul ortodontic corect și complet facilitează analiza de caz și orientează fundamental clinicianul asupra strategiei de tratament. Frecvența ridicată a patologiei stomatologice la toate vârstele și nevoile de tratament fac ca medicul de stomatologie generală să fie de cele mai multe ori primul care să identifice prezența anomaliei dento-maxilare. De regulă medicul de stomatologie generală este cel care cunoaște circumstanțele familiale în care poate să apară sau constată apariția unei anomalii dento-maxilare. În acest context medicul stomatolog generalist deține o poziție cheie în identificarea, diagnosticarea și tratamentul ortodontic. Medicul poate deveni un membru al echipei interdisciplinare în cazurile complexe sau poate să desfășoare schema de tratament elaborată de el în care identifică cauza și o elimină, evaluează dezechilibrul și prin măsuri specifice profilactice, interceptiva sau curative rezolvă anomalia, limitele de intervenție fiindu-i bine cunoscute și precizate. Un medic de stomatologie generală bine pregătit, cu aptitudini corespunzătoare va putea contribui într-o măsură importantă la creșterea calității actului medical ortodontic și a succesului tratamentului, fie într-un abord uni sau pluridisciplinar. POSIBILITĂȚI DE REABILITARE ORALĂ COMPLEXĂ A EDENTAȚIEI PARȚIALE Forna Norina Universitatea de Medicina și Farmacie “Gr.T.Popa” Iași Facultatea de Medicina Dentara Scop. Studiul urmareste modalitatile practice moderne de reabilitare orala complexa în deplin acord cu particularitatea cazului clinic și criteriile socio-economice și clinico-tehnice inerente. Material și metoda. Pentru atingera acestui obiectiv au fost selectate cazuri clinice complexe din teritoriul edentatiilor partiale și totale a caror etape de derulare au vizat coroborarea parametrilor clinici și ierarhizarea manoperelor terapeutice ce implica aportul protezarii compozite fara a eluda tehnicile implantare, traiectorii moderne de reabilitare. Rezultate și discutii. Binomul particularitate caz clinic – plan de tratament ales a atins valente de finalitate clinica completa și complexa în cazurile de etapizare corecta a tratamentului pre- și proprotetic ce a optimizat situatiile clinice corelate cu solutiile terapeutice de exigenta din sfera amovibila. Concluzii. Rezultate notabile au fost inregistrate în cazurile corelarii tehnica implantara cu protezare fixa sau tehnica implantara și utilizarea diferitelor sisteme speciale dictate de situatia clinica. ELEMENTE DE DIAGNOSTIC ÎN DIZARMONIILE DENTO-MAXILARE CU ÎNGHESUIRE DENTARĂ Fratu A. V., Anistoroaiei Daniela, Pasnicu Letiția În practică, nimeni nu prezintă „ocluzie ideală”, reiese că este dificil să se stabilească în maniera obiectivă limita la care este absolut necesară o corectare ortdontică, fie aceasta la o vârstă timpurie, fie tardiv. Pentru a evidenția frecvența dizarmoniilor dento-maxilare cu înghesuire dentară am efectuat un studiu statistic pe un lot de copii cu anomalii dento-maxilare prezenți în ambulatoriu de Stomatologie pediatrică Iași în perioada2003-2005. Studiul a cuprins un număr de 350 copii, dintre care 234 băieți și 116 fete, cu vârsta între 6-18 ani cu diferite forme de anomalii dento-maxilare. Au fost selecționate numai cazurile cu dizarmonie dento-maxilară, ca entitate clinică și disarmoniile dento-maxilare cu înghesuire în cadrul altor forme de anomalii dento-maxilare Cazuistica a cuprins un număr de 234 cazuri ce reprezintă 66,85% dintre care 65 cazuri cu dizarmonie dento-maxilară ca entitate clinică ce reprezintă 29,06% și 169 cazuri (70,94%) cu alte forme de anomalii dento-maxilare, în care disarmonia dento-maxilară reprezomtă doar o manifestare clinică. Subiecții au fost examinați atent conform fișei de observație care cuprinde: date personale, antecedente, examenul exo-oral de fața și profil, examenul endo-oral vizând: apelul dinților, anomaliile dentare izolate și de grup, forma arcadelor alveolare, bolta palatină, modificările de ocluzie statică și dinamică, examenul funcțional. Dosarul ortodontic al subiectului a fost completat cu datele rezultate în urma analizelor: modelul de studiu, examenul radiografic (radiografie retrodento-alveolară, ortopantomografie, teleradiografie). Toate datele au fost înscrise în foile se observație clinică. Pe baza acestor date și prin analiza de detaliu a acestora am stabilit diagnosticul morfologic de anomalie dento-maxilară, etiologic cu evidențierea factorilor care au contribuit la apariția și dezvoltarea anomaliei cu întreaga simtomatologie clinică și diagnosticul funcțional prin prezența tulburărilor de desfășurare normală a funcțiilor și de estetică facială. ANODONȚIA DE MOLAR 3 LA PACIENȚII DE ORTODONȚ Golovcencu Loredana, Dorobăț Valentina, Anistoroaei Daniela Scopul acIE DIN Iașiestui studiu este de a determina anodonția de molar 3 la pacienții din Clinica de stomatologie pediatrică Spitalului Universitar „Sf. Spiridon Iași” și de a stabili relațiile existente între prezența molarului 3 și clasa de anomalie dento-maxilară.În acest scop au fost examinate ortopantomografiile a 250 de pacienți cu vârsta de peste 12 ani.Diagnosticul de anomalie dentomaxilară a fost pus pe baza examenului clinic și a teleradiografiei de profil. S-au obținut următoarele rezultate:23% prezentau anodonție de molar 3,agenezia de molar maxilar a fost mai des întâlnită decât cea de molar 3 mandibular, procentul subiecților cu clasa I care prezentau toți molarii 3 a fost mai mic decât a celor cu anomalie de clasa aIIa, respectiv a IIIa. Rezulatele obținute sunt relevante pentru atitudinea terapeutică, extracțională sau nonextracțională și pentru prognosticul stabilității tratamentului pe termen lung. Cuvinte cheie: anodonție, molar 3, anomalie dentomaxilară. PRINCIPII DE SUTURĂ ÎN CHIRUGIA IMPLANTOLOGICĂ Iliescu Alexandru Andrei, Mihai STOENESCU, Radița Iliescu UMF „Carol Davila” Bucuresti In cadrul intervenției de inserare a implanturilor orale sutura reprezintă o etapă deosebit de importantă. Obiectivul suturii este de a poziționa și fixa lamboul mucoperiostal în scopul unei vindecări lipsite de incidente.Dacă acest deziderat este atins, comfortul pacientului este maxim, vindecarea și osteointegrarea decurg normal, iar eșecul operator este minim. Se prezintă diverse tipuri de suturi utilizate în implantologia orală, indicațiile și contraindicațiile materialelor de sutură (ne)rezorbabile, a tipurilor de ace, instrumentarului specific suturii și momentului optim de îndepărtare a firelor din punctul de vedere al cicatrizării mucoasei, precum și eșecurile și consecințele acestora. Cuvinte cheie : lambou , tehnica de sutură, implant dentar. DIFICULTĂȚI CLINICE ÎN SUPRAPROTEZAREA PE IMPLANTURI Iliescu Alexandru Andrei, Iliescu Radița, Burlibașa Mihai UMF „Carol Davila” Bucuresti Cuvinte cheie : supraprotezarea pe implanturi , edentația totală, tehnici de amprentare Nu rareori pacienții purtători de proteze mobile sunt dezamăgiți de eficiența lor masticatorie. Prin inserarea unui număr variabil de implanturi orale acest lucru poate fi radical modificat și imbunătățit. Restaurările protetice mobile pe implanturi (supraprotezele pe implanturi) respectă principiile proteticii clasice, dar sprijinul oferit acestora cu ajutorul implanturilor orale oferă o largă varietate de menținere și stabilizare prin diverse sisteme ( bara cu călăreți, capse, magneți sau telescoape). Toate aceste sisteme sunt trecute în revistă și comparate începând de la amprentare și până la monitorizarea pacientului. FISTULA APICO-GINGIVALĂ ȘI SINDROMUL ENDO-PARODONTAL Iliescu Radița, Iliescu Alexandru Andrei, Radocea Oana, Grigore Maria Mihaela UMF „Carol Davila” București Fistula apico-gingivală poate fi un semn clinic al unei parodontite apicale acute la un dinte fără afectare parodontală marginală primară sau poate apare asociat unei pungi parodontale preexistente. Precizarea structurilor tisulare locale străbătute de colecția purulentă apicală în căutarea unei căi naturale de drenaj ajută la elucidarea implicațiilor lezionale asupra parodonțiul marginal. Tipul de fistulă apico-gingivală, intrasau extra-alveolară deține un rol cheie în edificarea diagnostică și orientarea terapeutică în special în contextul unui sindrom endo-parodontal adevărat, unde reușita tratamentului primar endodontic este o condiție necesară dar nu și suficientă. Cuvinte cheie : parodontită apicală acută, pungă parodontală, fistulă apico-gingivală. ATITUDINEA TERAPEUTICĂ ÎN SINDROMUL ENDO-PARODONTAL ADEVĂRAT Iliescu Radița, Iliescu Alexandru Andrei, Grigore Maria Mihaela, Radocea Oana, Popescu Ilinca UMF „Carol Davila” București In sindromul endo-parodontal adevărat leziunea apicală și cea parodontală marginală evoluează interpătruns dat fiind rapoartele de continuitate. în cazul acutizării leziunii apicale la un sindrom endo-parodontal unde cele două leziuni (apicală și parodontală) deși simultane, evoluează independent, dacă se generează o fistulă spontană apico-gingivală, ne confruntăm de asemenea cu o soluție de continuitate, de data aceasta însă doar pasageră. Tratamentul sindromului endo-parodontal adevărat debutează prin abordarea infecției endodontice, urmată de o perioadă de expectativă care permite evaluarea consecințelor imediate asupra statusului parodontal. Succesul tratamentului parodontal ulterior depinde de gradul regenerării osoase locale consecutive eradicării infecției endodontice. Cuvinte cheie : sindromul endo-parodontal adevărat, abordarea endodontică, abordarea parodontală. VIZIUNEA ACTUALĂ A TRATAMENTELOR BIOLOGICE DE CONSERVARE A VITALITĂȚII PULPEI DENTARE. Iliescu Andrei – UMF “Carol Davila” București In plină epocă de creștere a eficienței recuperatorii a tehnicilor endodontice contemporane, principiul axiomatic enunțat cu mai bine de 6 decenii în urmă de Wannenmacher - “cea mai bună obturație de canal este pulpa vie” - rămâne cheia de boltă a atitudinii noastre terapeutice vis-a-vis de organul pulpar. Viziunea actuală în tratamentele conservatoare pulpare nu s-a schimbat fundamental, sunt mai degrabă modificări de nuanțe menite să aducă un plus de eficiență finalizării terapeutice. Momentul cheie rămâne cel al diagnosticului, unde ne găsim practic la fel de impreciși ca și în urmă cu aproape un secol, când Greth demonstra concordanța semnelor și simptomelor clininice în inflamația pulpară cu leziunea histopatologică în doar 25% din cazuri. Și totuși trebuie să fim optimiști. Există în prezent o posibilitate cu adevărat obiectivă a aprecierii vitalității pulpare (examenul sonologic al circulației pulpei), chiar dacă nu încă abordabilă în practica curentă, s-au realizat materiale alternative clasicului dar încă eficientului hidroxid de calciu cu rezultate comparabile sau chiar mai bune (MTA), ingineria genetică pune la dispoziție materiale de coafaj care acționează prin mecanismele intime ale dentinogenezei naturale iar cercetarea fundamentală abordează din ce în ce mai pragmatic posibilitățile de dirijare terapeutică a celulelor stem pulpare. EVALUAREA TERENULUI PARODONTOPAT ÎN DECIZIA IMPLANTARĂ Nicolaescu V. Obiective: În decizia de implantare pe un teren parodontopat, clinicianul trebuie să încerce a estima riscul deteriorării condiției parodontale, evaluând toți parametrii clinici, paraclinici ca și istoricul de boală, rata pierderii osoase, numărul de pungi și factorii de risc, inclusiv factorul microbian. Material și metodă: pentru evaluarea parametrilor preimplantari s-au utilizat metode de combinare și suprapunere a valorilor înregistrate prin sondaj și examen radiografic, folosind dispozitive electronice, cu valorile care apreciază starea de septicitate în terenul parodontopat prin testul PCR (proteina C reactiva). Rezultate și discutii: Modificările milimetrice ale valorilor sondajului pot reprezenta progresia bolii sau regresia acesteia, dar pot de asemenea să reprezinte reducerea adâncimii pungii ca urmare a recesiunii gingiei sau o rezistență crescută la forța aplicată sondei, iar evaluarea radiografică cuprinde metoda uzuală de estimare a aspectului osului crestal alveolar, în regiunile de interes special. Utilizarea dispozitivelor electronice a permis evaluarea comparativă și în dinamică a capitalului osos disponibil implantării. Tesul PCR, permite detectarea agenților parodontopatogeni implicați în patologia parodontală a cazurilor respective. Concluzii: Analiza atentă a factorilor observați în cursul examenului clinic și a celor paraclinice permite clinicianului să stabilească dacă prezervarea dinților parodontotici conservă un capital osos corespunzător. Pentru decizia de a păstra sau extrage un dinte cu afectare parodontală, în scopul prezervării capitalului osos, evaluarea radiografică și a semnelor clinice în dinamică ca și evaluarea prognosticului dentar sunt de o importanță capitală. Cuvinte cheie: capital osos, examen radiografic, decizie implantară, proteina C reactivă. MANAGEMENTUL ORTODONTIC ÎN SINDROMUL TURNER Pasnicu Letiția, Anistoroaei Daniela, Braha Elena, Fratu A.V., Voloșciuc M. Catedra de Ortodonție și Ortopedie Dento-Facială U.M.F Gr. T. Popa Iași Sindromul Turner sau microsomia X este o boală genetică de cauză cromozomială cu o incidență de 1/2005 – 1/3000 din nou născuții de sex feminin. Clinic se caracterizează prin dismorfie cranio-facială necaracteristică, pterigiumcolli, dermatoglife anormale, anomalii cardiace, renale, talie mică, pubertate întârziată, amenoree primară și sterilitate. Inteligența este normală. Se remarcă prezența unui palat ogival, microdonție, rotații dentare, anodonții ale incisivilor laterali sau premolarilor doi inferiori, întârziere în erupția caninilor, migrognație și retrognație. Studiul a fost efectuat pe un lor de 9 fete cu vârste cuprinse între 4-19 ani. Managementul ortodontic a evidențiat importanța diagnosticului precoce și a instituirii tratamentului adaptat particularităților cazurilor, bazat pe o abordare interdisciplinară. Cuvinte cheie: sindrom Down, tratament ortodontic, abordare interdisciplinară. NEW DRUG FORMS WITH ACTIVE PRINCIPLE CONTROLLED RELEASE: PSEUDOROTAXANES AND INTELLIGENT NANOPARTICLES Patras Xenia1, Mareș M.2, Spulber Mariana 3, Harabagiu Valeria 4, Stadoleanu Carmen 1, Mungiu O.C.5. 1 University „Petre Andrei” Iași, Faculty of Dental Medicine 2 UȘAMV Iași, Faculty of Veterinary Medicine, 3 University of Medicine and Pharmacy „Gr.T.Popa” Iași 4 Macromolecular Chemistry Institute "Petru Poni” Iași 5 University of Medicine and Pharmacy „Gr.T.Popa” Iași Pseudorotaxanes are a group of supramolecular compounds of high importance for researchers în the field of synthetic auto assembled molecules. Generally, pseudorotaxanes are assemblies of two molecular parts: a straight molecular compound (referred to as chain) and a cyclical one ( ring). The aim of our work was to synthesize and describe the pseudorotaxanes composed of polyethylenglycole (PEG) as chain and nystatin as host molecule. The comparative analysis of the MNR and UV-vis spectra proved that the applied method was very efficient for the synthesis of pseudorotaxanes as a novel form of drug administration; their ability of controlled release of nystatin enables pseudorotaxanes to be used în medical practice as therapeutic devices with controlled release. When working în the field of host-guest chemistry, the binding constants have to be determined. în this paper we are presenting our titration experiments using UV-visible method. The inclusion complexes of nystatin and polyethilene oxide where studied and the thermodynamics of nystatin Ny-PO inclusion complex formation was determined în solution using UV spectrophotometry, displayed enthalpyentropy compensation typical of process driven by solvation phenomena. Nanoparticles based on ε- caprolactame-dimetilsiloxan copolimers (PCL-PDMS) proved also to be usefull as controlled drug release systems. The researchers of “Petru Poni” Macromolecular Chemistry Institute have synthesized Diblock and Triblock PCL-PDMS copolymers which demonstrated a high flexibility of administration and a low degree of toxicity, being ideal for the transport and controlled release of various drugs. The adapted rate of drug release (according to various physiological parameters such as temperature, pH, osmolarity) was studied în the case of indometacin. KEY WORDS: PSEUDOROTAXANES, NYSTATIN, POLYETHYLENEOXIDE, NANOPARTICLES. INFLUENȚA FACTORILOR ENDOCRINI ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE Popa Adriana, Solomon Sorina Obiective: Se cunoaște de mult timp că hormonii sexuali au un rol important în biologia parodonțiului și influențează raportul apoziție-resorbție osoasă, vindecarea cât și progresia bolii parodontale. Ultimele descoperiri în domeniul endocrinologic,variatele stări fiziologice ca pubertatea, sarcina, menopauza, multitudinea posibilităților de substituție hormonală și cunoscuta influență a hormonilor sexuali feminini asupra biologiei țesuturilor parodontale ne permit identificarea la sexul feminin a unor răspunsuri exacerbate în contextul bolii parodontale. Obiectivele acestui articol sunt :(1) să demonstreze influența hormonilor sexuali asupra parodonțiului; (2) să analizeze efectul acestor hormoni asupra parodonțiului în perioada menopauzei și (3)să studieze rolul terapiei de substituție hormonală în context parodontal. Material și metodă: S-au studiat lucrările publicate de Medline și Pubmed până în 2005. Rezultate: Modificările hormonale reflectă schimbările fiziologice și patologice produse în aproape toate tipurile de țesut din organismul uman.Cercetările în domeniu au demonstrat că variațiile hormonale ale progesteronului, estrogenilor și androgenilor se asociază cu modificări parodontale. În consecință, balanța sistemului endocrin ar putea avea un rol important în patogeneza bolii parodontale. Este o certitudine că hormonii sexuali joacă un rol cheie în progresia și vindecarea bolii parodontale. Se pare că aceste efecte sunt diferite în funcție de gen și etapele de viață. Influența hormonilor sexuali poate fi micșorată prin controlul igienei orale și prin terapia de substituție hormonală. Concluzii: Deși cercetările actuale corelează boala parodontală și cu influența hormonilor sexuali, mai există mecanisme moleculare și proceduri terapeutice de elucidat. ASPECTE CLINICO-TEHNICE ȘI BIOMECANICE ALE ARMĂRII BAZELOR ACRILICE Preoteasa Elena, Măgureanu-Murariu Catalina, Bencze Angelica, Preoteasa Cristina Teodora Medicină Dentară, UMF “Carol Davila”, București Obiective: Evidențierea unor aspecte clinice cu risc crescut de fractură a protezelor mobile și a necesității creșterii rezistenței mecanice a bazelor acrilice. Prezentarea unor modalități tehnice de obținere a unor sisteme cu rezistență crescută prin armarea PMMA cu fibre de sticlă. Confirmarea prin analiză biomecanică prin MEF a creșterii rezistenței acrilatelor cu inserturi metalice (plasă metalică). Material și metodă: S-au realizat observații clinice asupra cazurilor cu fractura bazelor acrilice, cu analiza și evaluarea unor aspecte clinice cu risc crescut de fractură. Ca soluții alternative s-au ales armarea cu inserturi metalice și fibre de sticlă. Observațiile clinice au fost corelate cu analiza biomecanică prin MEF, realizată pe un model de protezare maxilară (care au constituit cazurile cu frecvență maximă), armată cu inserturi metalice. Rezultate și concluzii: Observațiile clinice au arătat necesitatea în primul rând a conceperii și realizării corecte a protezelor mobile, dar și a utilizării unor inserturi (noi recomandăm fibrele de sticlă), care conduc la materiale compozite cu caracteristici fizice superioare, demonstrate clinic și prin analiză biomecanică prin MEF. FRACTURA BAZELOR ACRILICE – STUDIU CLINIC și BIOMECANIC Preoteasa Elena, Măgureanu-Murariu Catalina, Bencze Angelica Medicină Dentară, UMF “Carol Davila”, București Obiective: Evidențierea prin observații clinice a cauzelor ocluzale și a mecanismului de fractură a bazelor acrilice, corelate cu studiul biomecanic prin MEF. Material și metodă: S-a realizat un studiu clinico-statistic privind cauzele ocluzale implicate în fractura bazei protezelor mobile. S-au realizat observații privind locul și propagarea liniei de fractură. Prin analiză biomecanică prin MEF a fost simulată fractura bazei acrilice a protezei maxilare, pe un model al unei proteze maxilare, prin aplicarea unor presiuni alternative ocluzale, așa cum apar în masticație. Rezultate și concluzii: Observațiile clinice corelate cu analiză biomecanică prin MEF, au condus la evidențierea unor aspecte legate de mecanismul fracturii, a locului și propagării liniei de fractură la nivelul bazelor acrilice maxilare. Astfel, linia de fractură, ca urmare a cauzelor ocluzale, se plasează paramedian, începe din zona frontală (median, paramedian, răscroiririle din dreptul dinților) și se propagă spre distal paramedian. PROBLEME DE MANAGEMENT STOMATOLOGIC ÎN ETAPA DE DISPENSARIZARE A EDENTAȚILOR RECENT PROTEZAȚI TOTAL AMOVIBIL Silvas Mihaela, Budala Dana, ,Bosinceanu D.N. Disciplina Clinica și Terapia Edentatiei Totale –Universitatea de Medicina și Farmacie “Gr.T.Popa” Iași Introducere: Protezare amovibila conventionala reprezinta una din cele mai frecvente solutii terapeutice oferite pacienților edentati din lumea intreaga. Dar pentru a asigura succesul tratamentului, este necesara intelegerea atat a nevoilor pacientului cat și a dificultatilor de ordin clinic cu care medicul stomatolog se poate confrunta. Scop: Aceasta lucrare are ca scop evaluarea gradului de adaptare a pacienților edentati, protezati pentru prima oara fata de vechii purtatori de proteze carora li s-au refacut aparatele gnatoprotetice total amovibile. Evaluarea a fost facuta la 6 luni de la protezare. Material și metoda. 164 de pacienți edentati total cu varste cuprinse intre 37-90 de ani au fost selectati aleatoriu din pacienții care au beneficiat de terapie gnatoprotetica total amovibila pe parcursul a doi ani în Clinica de Protetica Iași. Ei au raspuns unui chestionar tipizat cuprinzand intrebari ce vizau gradul de adaptare psihosomatica la noile piese protetice. Rezultate și discutii. Rezultatele obtinute releva faptul ca pacienții vechi purtatori de proteze aveau cunostinte despre avantajele și limitele protezarii total amovibile în special privind refacerea functionalitatii sistemului stomatognat. Prin urmare adaptarea a fost mult mai rapida și cu un grad mai mare de satisfactie, în timp ce pacienții protezati recent s-au confruntat cu o serie de probleme legate de masticatie, fonetica, coordonare neuromusculara și abilitate de igienizare a protezelor în conditiile în care acestea au fost corect concepute și realizate.. Concluzii. în tratamentul edentatiei totale bimaxilare, perioada de acomodare cu protezele trebuie considerata o etapa importanta a tratamentului, distincta de celelelalte etape terapeutice. Realizarea unor proteze corecte, nu este suficienta pentru restaurarea functionalitatii sistemului stomatognat, daca nu este urmata de un tratament de adaptare condus cu profesionalism și bazat pe o buna comunicare cu pacientul. Key words: edentatie totala, protezare amovibila conventionala. STUDIU PRIVIND AFECTAREA PARODONTALĂ DUPĂ TERAPIA PROTETICĂ FIXĂ Stadoleanu Carmen, Vasiliu Mihaela, Ocraim Carmen, Mareș Magdalena, Gherman Cătălina, Tomiță Daniela Am realizat un studiu în vivo privind răspunsul parodontal determinat de aparatele gnatoprotetice conjuncte cu diferite configurații marginale (supraextinse sau subextinse orizontal) în comparație cu situsuri similare neprotezate și măsurarea discrepanței marginale, precum și un studiu în vitro privind influența tipului de preparare la colet asupra uniformității stratului de cement și a închiderii marginale dento-protetice. La fiecare din pacienții lotului de studiu am determinat indicii parodontali și discrepanța marginală, atât pentru dinții stâlpi cât și pentru dinții naturali, controlaterali. Se observă că indicele gingival este semnificativ crescut la dinții stâlpi ce suportă aparate gnato-protetice conjuncte, comparativ cu dinții naturali, controlaterali. Totuși, modificările inflamatorii ale gingiei dinților naturali sunt prezente preponderent în zonele superficiale(indicii 0 și 1 sunt mai frecvent găsiți decât indicii 2 și 3).Pungile parodontale sunt cu atât mai adânci cu cât marginile aparatelor gnato-protetice conjuncte sunt plasate mai profund subgingival.Această observație poate fi explicată prin faptul că penetrabilitatea crescută a sulcusului gingival la sondajul parodontal este rezultatul inflamației gingivale crescute. Se observă și creșterea valorilor indicelui de placă la nivelul dinților stâlpi față de cei naturali. Suprafața expusă a dintelui între marginea coroanei și substructura organică preparată este, de obicei, o suprafață rugoasă, mai ales dacă este preparată cu diamante. Suprafețele rugoase sunt dificil de curățat subgingival și parodonțiul tinde să rămână inflamat cronic și susceptibil la afecțiuni pe termen lung, datorită retenției plăcii bacteriene. Aceste observații confirmă ipoteza că modificările inflamatorii gingivale sunt cu atât mai întinse cu cât plasarea subgingivală este mai profundă. Microflora parodontală a fost urmărită într-un studiu pe un lot de 21de pacienți, în pungile parodontale de la nivelul dinților stâlpi ai aparatelor gnato-protetice conjuncte realizate din diverse biomateriale (aliaje nobile-aur, aliaje seminobile-palliag, pallidor, aliaje nenobile-stelite, gaudent, materiale acrilice), comparativ cu pungile parodontale de la nivelul dinților naturali controlaterali. Rezultatele studiului de față sunt în concordanță cu cercetările anterioare în ceea ce privește modificările microbiotei parodontale după terapia protetică. Plasarea subgingivală a marginilor aparatelor gnato-protetice conjuncte, realizarea lor incorectă (margini largi, lungi, anfractuozități, rugozități) determină modificarea florei microbiene parodontale de la un profil asociat stării de sănătate către unul asociat bolii parodontale. FACTORII ETIOLOGICI IMPLICAȚI ÎN CANDIDOZA ORALĂ A VÂRSTNICULUI Tomiță Daniela Ivona, Mareș Magdalena, Vasiliu Mihaela Păpușa, Gherman Cătălina Facultatea de Medicină "Apollonia". Disciplina de Protetică Dentară Introducere. Speciile de fungi sunt componente ale florei orale comensale,normale,cu o prevalență de 3- 47% la adulții cu o bună stare generală de sănătate. Există și studii care indică o rată a portajului între 20 și 75% fără a cauza vreo simptomatologie manifestă. Apariția candidozei orale este favorizată de o serie de factori locali și/sau generali care determină scăderea rezistenței organismului. Astfel,putem vorbi de o afecțiune favorizată de o altă afecțiune preexistentă. Vârsta a III a prin imunodeficiența derivată din statusul fiziologic asociată cu diferite afecțiuni generale constituie factori de risc în apariția candidozelor orale. Material și metodă. Pentru a evidenția acest fapt am realizat un studiu pe un lot de 116 pacienți (40 bărbați și femei) cu vârste cuprinse între 65 și 95 ani. La fiecare pacient am realizat examenul clinic într-o manieră clasică,evidențiind diagnosticele de stare generală existente. Pentru stabilirea diagnosticului micologic au fost prelevate probe de la nivelul leziunilor intraorale cu semne caracteristice prin metoda recoltoare-tampoane sterile de vată de unică folosință. Probele au fost însămânțate pe mediul Agar Sabouraud îmbibat cu Cloramfenicol și incubate la 370C timp de 48 ore după care s-a efectuat aprecierea cantitativă a coloniilor de Candida. Rezultate și discuții. Astfel,la 55,17% din pacienți au fost diagnosticați cu candidoză orală,10,34% aveau portaj iar la 34,48% examenul micologic a fost negativ. KEYWORDS: oral candidiasis,evalution,elderly people. POSIBILITĂȚI ACTUALE DE PREVENIRE A LEZIUNILOR ODONTALE NECARIOASE Ursache Maria, Armencia Adina Oana Departamentul de Reabilitare Orală Complexă, Facultatea de Medicină Dentară, U.M.F.”Gr. T. Popa” Iași Uzura dentară reprezintă un proces de pierdere de substanță dură de etiologie multifactorială, ce implică influența reciprocă a mai multor mecanisme, manifestată sub forma abraziei, atriției, eroziunii, și, mai recent, a abfracției. În ciuda prevalenței din ce în ce mai crescute a uzurii la copii și adolescenți, nu există programe naționale de prevenție și diagnostic precoce. Autorii realizează o prezentare a mijloacelor de prevenire a uzurii dentare și a complicațiilor acesteia, în raport cu factorii de risc locali sau generali. Trebuie acordată importanță educației sanitare a pacientului, măsurilor de prevenție locală a uzurii sau posibilităților de tratament în cazul celei deja instalate. În acest scop, educația sanitară, individualizată fiecărui factor cauzal în parte, urmărește corectarea unei alimentații neraționale, a tehnicilor de periaj incorecte (periaj viguros, asociat cu utilizarea unor periuțe dure și paste de dinți abrasive) și corelarea acestora cu obiceiurile alimentare, corectarea obiceiurilor parafuncționale (ticuri, parafuncții de tipul bruxismului), reechilibrări ocluzale prin refacerea sprijinului posterior în cazul pierderii suportului ocluzal, corectarea anomaliilor dento-maxilare. Aplicațiile locale de fluor au ca scop combaterea efectului acid și a hipersensibilității dentinare, cu creșterea rezistenței smalțului prin remineralizarea zonelor demineralizate. În cazul existenței unei patologii generale însoțite de vomă cronică sau reflux gastro-esofagian ce are răsunet la nivelul cavității orale, se recomandă consultul interdisciplinar și luarea unor măsuri locale de prevenire a uzurii dentare. Pentru prevenirea complicațiilor odontale, pulpare sau parodontale sunt eficiente restaurațiile cu materiale ce eliberează fluor și care au un modul de elasticitate apropiat de cel dintelui (utile mai ales în cazul leziunilor de abfracție). Pentru a preveni evoluția proceselor de uzură deja instalate, se recomandă mijloace proteice ce presupun o preparare dentară minimă: fațete ceramice, coroane ceramice sau ceramo-metalice, proteze parțiale, supraprotezarea sau chiar gutierele ocluzale (ca primă etapă în cadrul unui plan de tratament amplu). KEY WORDS: uzura dentară, complicații, prevenție. TESTAREA în VITRO A REZISTENȚEI LA FRACTURĂ A DINȚILOR RECONSTITUIȚI CU DIFERITE TIPURI DE PIVOTURI RADICULARE Vițalariu Anca-Mihaela 1, Comăneci R.2, Tatarciuc Monica 1, Diaconu Diana1 1Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr.T.Popa" Iași 2Facultatea Știința și Ingineria Materialelor, Universitatea Tehnică "Gh.Asachi Scop: Studiul de față și-a propus testarea rezistenței la fractură și determinarea tiparului de producere a fracturii în cazul dinților tratați endodontic și restaurați cu diferite tipuri de pivoturi radiculare. Material și metodă: Testarea a fost efectuată pe un lot de 40 incisivi centrali superiori care au fost împărțiți în 4 grupe, în funcție de tipul de pivot utilizat pentru reconstituire: gr.C (fibre de carbon), gr.S (fibre de sticlă), gr.T (titan) și gr.M (martor – cu tratament endodontic dar fără pivot). După efectuarea tratamentului endodontic, cimentarea pivoturilor, realizarea reconstituirilor coronare din compozit și cimentarea coronelor de acoperire metalice, probele au fost supuse testării la compresiune. Forța a fost aplicată pe fața palatinală sub un unghi de 45°, până la fracturarea probei. Valorile la care s-au produs fracturile au fost înregistrate și analizate statistic cu testul Student t. Tiparul de producere a fracturilor radiculare a fost de asemena evaluat (reparabile sau ireparabile). Rezultate: Valorile medii ale forței la care s-a produs fractura radiculară au fost apropiate, fără diferențe semnificative din punct de vedere statistic. S-au înregistrat diferențe notabile între grupe în privința modului de producere a fracturii: în gr.T cele mai multe au fost ireparabile, în timp ce fracturile din gr.C și gr.S au fost majoritatea reparabile. Concluzii: pivoturile radiculare nemetalice din compozit armat cu fibre sunt recomandate pentru reconstituirea dinților tratați endodontic deoarece au un efect mai puțin distructiv asupra rădăcinii decât pivoturile metalice. KEYWORDS :reconstituire coronoradiculară, pivot cu fibre de sticlă, pivot cu fibre de carbon, pivot din titan. ASPECTE MICROBIOLOGICE ALE PLĂCII BACTERIENE SUBGINGIVALE LA PACIENȚII CU TRATAMENTE RESTAURATIVE Vlădoiu Ruxandra Nicolette1, Stîngu Cătălina Suzana2, Ursache Maria1, Turcu Tatiana2 1 Departamentul de Reabilitare Orală Complexă, Facultatea de Medicină Dentară, U.M.F.”Gr. T.Popa” Iași 2 Disciplina De Microbiologie, Facultatea de Medicină Dentară, U.M.F.”Gr. T.Popa” Iași Scopul studiului a fost compararea din punct de vedere cantitativ și calitativ a compoziției microbiene a plăcii bacteriene subgingivale atașată la diverse tipuri de materiale restaurative. Lotul studiat a cuprins 19 pacienți (13 femei și 6 bărbați) cu vârste cuprinse între 21 și 76 de ani. Materialele restaurative folosite au fost:ceramică (4 cazuri), Verasoft (4 cazuri), Artglass (3 cazuri), Palliag (2 cazuri), Gaudent (4 cazuri), aur și acrilat baropolimerizabil (câte 1 caz). De la fiecare pacient am recoltat cu ajutorul unei chiurete sterile 2 probe (de la dinte restaurat și dinte martor) de placă bacteriană subgingivală după îndepărtarea celei supragingivale. Am luat în calcul la fiecare pacient tulpinile bacteriene izolate în cantitate mare, de peste 105 UFC/probă (pentru flora aerobă, facultativă și anaerobii gram pozitivi) și de peste 104 (pentru bacilii gram negativi anaerobi). Compoziția microbiană a variat de la un situs la altul. Gaudentul pare să nu joace un rol esențial în stabilirea compoziției bacteriene a plăcii. În toate cazurile în care pentru restaurație a fost folosită ceramica și artglass nu s-au înregistrat diferențe semnificative între probe și martor. În cazul Verasoftului diferențele au fost mari, deci, s-ar părea că nu tipul de material este factorul determinant ce influențează compoziția plăcii. La pacienții cu restaurații cu paliag, aur și acrilat baropolimerizabil se observă comparativ cu martorul prezența în cantitate crescută atât a florei aerobe/facultative cât și a celei anaerobe. Deci aceste materiale pot favoriza colonizarea plăcii cu bacili gram negativi anaerobi. Variațiile în compoziția bacteriană a plăcii sunt determinate nu doar de tipul de material ci și de metoda de realizare tehnologică a protezei: creșterea rugozității favorizează aderența bacteriană, iar marginile restaurației ce pătrund gingival incorect pot duce la retenție bacteriană.KEY WORDS:anaerobi, restaurație, placă subgingivală. SOFTWARE PENTRU ANALIZELE RADIOGRAFICE UTILIZATE ÎN DIAGNOSTICUL ANOMALIILOR DENTOMAXILARE Zegan Georgeta 1, Gavriluț D.T.2 1 U.M.F. "Gr.T.Popa", Facultatea de Medicina Dentară 2 Universitatea "Al. I. Cuza", Facultatea de Informatică Iași, ROMANIA Lucrarea noastră își propune să prezinte un software original, destinat analizelor radiografice utilizate în stabilirea diagnosticului anomaliilor scheletale, alveolare, dentare, tipul de rotație facială și mandibulară. Aplicația a fost realizată în programul Java. Pentru realizarea software-lui, s-au selectat din literatura de specialitate, cele mai utilizate analize pentru teleradiografia de profil și de față, ortopantomografie și radiografia de pumn, acceptate de specialiștii din domeniul. Acest program a fost conceput pentru a veni în ajutorul muncii medicilor și pentru a fi un instrument de lucru util în policlinicile de specialitate, în vederea stabilirii diagnosticului ortodontic. |
