|
 Articol apărut în Evenimentul zilei în data de 24 octombrie 2006. Autori: Cristina Olivia Moldovan și Sorin Iordache. Rămâne să judecați dvs. dacă aspectele prezentate în ziar sunt rupte din realitate sau dacă s-a cam exagerat...
"Materialul didactic pe care tinerii învață meserie: neamurile și oamenii săraci După ce simulează tratamente pe "fantome" timp de trei ani, studentul la Stomatologie trece direct la scaunul pacientului. Cu patru ani mai devreme decât în străinătate, unde se învață pe păpuși. Acolo, tânărul ajunge la bolnav abia dupa că a terminat facultatea și stagiatura și este recunoscut ca doctor de Colegiul Medicilor.
Avantajul studentului român este că pacientul lui țipă dacă e cazul și știe să spună ce-l doare. Pentru asta însă, tânărul trebuie să investească milioane bune în aparatura și substanțele cu care trebuie să-l trateze.
Bugetul scolii este limitat, asa ca cine nu are bani sta deoparte și priveste. Incepand cu anul IV de facultate, studentii "isi fac mana" lucrand pe oameni saraci, care aleg spitalele universitare pentru ca preturile sunt mai mici. Iar cand pacientii nu sunt suficienti, scolile iau la rand case de copii și aziluri de batrani. Sau fiecare student se descurca pe cont propriu: isi convinge rudele ori prietenii sa se lase pe mana lui ca sa poata invata meserie.
"Nu-i durere ca durerea"
La Spitalul Universitar de Stomatologie din Capitala, pe scaunele din fata cabinetelor asteapta cuminti oameni sarmani, în mare parte batrani, cu povesti trase la indigo: pensie mica, sanatate subreda. La coada la radiografii sta un tanar ce se tine cu mainile de falci și se vaita filosofic: "Nu-i durere ca durerea".
Are 18 ani, nu lucrează, nici la școală nu merge, iar banii pe care-i mai face "pe ici, pe colo" îi păstreaza pentru distracții, nu tratamente. E primă dată când vine aici, dar a auzit că "se uită și medicul când lucrează studentul", așa că nu-i e frică.
La racolat de carii
Un astfel de pacient este mană cerească pentru învățăcei. Irina a intrat în anul IV și este în căutarea "materialului didactic". Nu ezită și-mi propune direct: "Nu vrei să vii tu? Am aparatură nouă, notele mele sunt mari, mă descurc bine", îmi face ea oferta.
A investit până acum zece milioane de lei în materiale de plombe, freze, ace, și nu crede că scapă anul acesta fără alte zece milioane. Raționamentul ei e simplu: "Dacă nu cumperi, nu lucrezi, iar dacă nu lucrezi, nu inveți". Irina crede că munca pe bolnav îi avantajează pe studenți.
"Nu poți să întrebi o păpusă care este istoria bolii sau când și unde o doare. Și nici nu vezi reacția la un anumit tratament. Sunt cazuri când un anestezic nu prinde, dar pe păpușă cum iți dai seama?"
Doar cu "da-ul" pacientului
E bine sau rau ca în Romania se lucreaza atat de repede pe pacienti? Augustin Mihai, decanul Facultatii de Medicina Dentara din cadrul UMF Bucuresti, sta în cumpana.
"Nu stiu daca e bine sau nu, stiu doar ca studentii straini pe care i-am avut s-au intors în tarile lor, s-au angajat sau si-au deschis cabinete, și se descurca foarte bine".
Decanul precizeaza ca bolnavilor li se cere acordul inainte ca studentul sa puna mana pe ei, iar cei care refuza sunt preluati de rezidenti sau de profesori.
Cu "fantoma" la dentist
Studentii de la Facultatea de stat de Stomatologie din Cluj participa, de patru ani, la garzile de noapte, la Urgenta, unde pot interveni la cazurile usoare. La scoala, pacientii sunt inlocuiti cu niste papusi, prevazute cu craniu și cavitate bucala.
"Noi le numim "fantome". Pana în prezent avem 20, dar mai asteptam inca 30 asemenea aparate. Sunt foarte practice, chiar daca nu pot reda reactiile pacientilor.
Oricum, daca studentul face o miscare gresita care ar putea provoca probleme sau durere, se aprinde un beculet care semnaleaza eroarea", spune Grigore Baciut, prorectorul Universitatii de Medicina și Farmacie din Cluj.
Din facultate, direct în cabinetul propriu
In România, munca pe bolnav în facultate este semn că studentul are suficientă experiență pentru ca, la terminarea studiilor, să-și deschidă cabinet propriu. Baciut se indoiește însă că, la absolvire, ei sunt suficient de pricepuți.
"De aceea n-ar trebui lăsați să-și deschidă imediat cabinete. Și afară, până să existe OK-ul din partea Camerei medicilor, trebuie să facă dovada unui stagiu de unu-doi ani pe lângă un cabinet consacrat, ca asistenți. Abia după acel stagiu ar trebui să aibă, sau nu, dreptul la cabinet propriu".
PARADOX
La privat, mai ieftin ca la stat
La Spitalul Universitar de Stomatologie din București, prețul unei consultații este de 100.000 de lei, o radiografie costa 50.000 de lei, iar o extracție - 450.000 de lei. Sumele sunt simțitor mai mici decât la cabinetele private.
La Cluj însă, un tratament la particular a ajuns să coste mai puțin decât la clinica de stat, dat fiind faptul că numărul cabinetelor private este foarte mare.
"Numarul de clujeni pe cap de stomatolog este de aproximativ 600, în timp ce în Germania, de exemplu, există un medic la 1.200 de locuitori. În plus, la ei este reglementată prin lege această proporție! Nu-ți poți deschide un cabinet într-un oraș în care există un maximum, decât dacă a crescut între timp numărul de locuitori sau renunță cineva la un cabinet", explică Grigore Baciut, prorectorul UMF Cluj.
In plus, mai arată el, de când clinicile de stat sunt nevoite să-și achiziționeze singure consumabilele, pacienții trebuie să bage mâna adânc în buzunar pentru tratament. "Avantajul constă totuși în faptul că asigurările de sănătate suportă 50% din costul lucrării", precizează Baciuț."
Acest articol a fost citit de 1852 ori.
|
