Cercetătorii americani au anunţat săptămâna trecută elaborarea unui nou tratament menit să ucidă bacteriile ce afectează ţesutul gingival în evoluţia bolii parodontale. Totodată, această nouă terapie favorizează vindecarea şi regenerarea tisulară în jurul dinţilor.

Între 8-12% din populaţia americană este afectată de parodontopatii într-o măsură destul de gravă încât să necesite progrese cât mai mari în elaborarea unor tratamente adecvate. Şi asta mai ales datorită multiplelor consecinţele şi ale bolii, ce duce la pierderea dinţilor.

Tehnologia inovatoare despre care relatează cercetătorii americani constă dintr-un sistem polimeric, ce poate fi plasat în punga parodontală între dinte  şi ţesutul gingival. Studiul realizat de Universitatea de stat din New Jersey a fost prezentat la cea de-a 23-a întâlnire naţională a Societăţii Americane de Chimie, ce a avut loc la San Francisco. Din acest grup au făcut parte atât cadre didactice universitare din catedra de biochimie, cât şi studenţi din anii terminali.

Până în momentul de faţă nu a fost disponibil un asemenea produs pentru clinicieni, dar în viitorul apropiat va deţine un rol important în terapia parodontală” afirmă Mark Reynolds, liderul departamentului de parodontologie al Universităţii din Maryland, SUA, care colaborează cu echipa menţionată.

Noul polimer, ce conţine substanţe farmaceutice, se inserează în punga parodontală, tratând astfel infecţia bacteriană, reduce inflamaţia şi durerea. Printre substanţele active se regăsesc acidul salicilic şi trei agenţi antimicrobieni, clindamicină, clorhexidină şi minociclină, fiecare cu rate diferite de eliberare din vehiculul polimeric.

Odată implantat, polimerul se dizolvă pentru a elibera treptat acidul salicilic, care ameliorează durerea şi reduce inflamaţia, concomitent cu substanţele antimicrobiene care au menirea de a inhiba infecţia într-un ritm continuu.

Spaţiile create între suprafaţa radiculară şi gingia inflamată şi pungile parodontale reprezintă regiuni favorabile colonizării şi dezvoltării microorganismelor, distrugând în timp structurile de susţinere ale dintelui afectat.

Reynolds explică faptul că după îndepărtarea ţesuturilor distruse, parodontologii deseori încearcă să protejeze gingia de os şi dinte, prin utilizarea unor materiale ce se menţin în loc timp de aproximativ 6 săptămâni, facilitând astfel vindecarea şi regenerarea tisulară.

Polimerul elaborat de cercetătorii catedrei de biochimie a universităţii este unic prin calitatea sa dublă - de barieră ce suprimă răspunsul inflamator, pe de o parte, şi de element ce favorizează regenerarea structurilor pierdute, pe de altă parte.

În perioada următoare polimerul va fi testat pe mai multe modele tisulare şi diverse tipuri de animale, pentru a evalua reacţiile tisulare şi pentru a determina cu precizie durata descompunerii sale şi a eliberării substanţelor pe care le vehiculează. Testele pe modele umane vor demara doar peste 2-3 ani, în funcţie de aprobările Food and Drug Administration, instituţia nord-americană ce acordă acest gen de permisiuni.

Comenteaza articolul

Nume:
Comentariu:
Cod:*