Implanturile dentare de titan acoperite cu un înveliş proteic ce induce formarea osoasă poate constitui elementul cheie în tratamentul edentaţiei determinate de parodontopatii – afirmă cercetătorii.

În testele de laborator oamenii de ştiinţă au aplicat o proteină pe suprafaţa implanturilor, proteină ce direcţionează celulele stem endogene să se diferenţieze în celule osteoblastice. Rezultatul a fost regenerarea aproape completă a ţesutului pierdut, afirmă Dr. Ulf Wikesjo, profesor la catedra de parodontologie din cadrul MCG's School of Dentistry.

Pierderea ţesutului osos şi a dinţilor este rezultatul devastator al afecţiunilor parodontale.

Dr. Wikesjo, sosit în acest an la institutul amintit, a câştigat un grant de cercetare (în valoare de 1,4 milioane dolari) din partea Nobel Biocare pentru a studia vindecarea şi regenerarea tisulară. Compania este unul din liderii producţiei de implanturi şi echipamente implantare pe piaţa mondială.

Dr. Wikesjo şi colegii săi au descoperit că orice proces regenerativ presupune două elemente: o plagă stabilă şi spaţiu suficient pentru ţesutul regenerat pentru a se putea dezvolta în etapele iniţiale ale vindecării.

Dacă aceste condiţii sunt asigurate, regenerarea tisulară în jurul dintelui poate avea loc în 1-2 săptămâni. După această etapă, vindecarea depinde de maturarea plăgii, care va trece prin diferitele stadii de vindecare, cu care suntem deja familiarizaţi.

Unele biomateriale ca hidroxiapatita, care din punct de vedere biochimic este similară cu unele componente minerale ale osului, pot interfera cu regenerarea. Poate acestea nu se resorb destul de rapid şi pot bloca spaţiul pentru ţesutul nou format.

Cercetătorii au descoperit că unele proteine au efect direct asupra celulelor stem şi determină diferenţierea acestora în celule osteo-formatoare. Proteinele - denumite proteine morfogenice osoase – s-au dovedit a fi promiţătoare în terapia regeneratoare pentru reconstrucţia cranio-facială. Cercetătorii au plasat aceste proteine în jurul implanturilor plasate pe modele animale. Drept urmare, celulele peridentare au sintetizat ţesut osos.

”Se speră ca cercetările asupra învelişului proteic să demareze în vara acestui an. Este nevoie de studiu aprofundat, întrucât unele proteine se eliberează rapid de pe suprafaţa implantară, în vreme ce altele doar treptat. Va trebui să aflăm ce determină această diferenţă”, a declarat Dr. Wikesjo.
 
Sursa: Medical News Today
Traducere: Blanka Petcu

Comenteaza articolul

Nume:
Comentariu:
Cod:*