Numărul locurilor scoase la rezidenţiat pentru absolvenţii facultăţilor de stomatologie din România, într-un an, se poate număra pe degete. Cel mai simplu este însă de ţinut socoteala posturilor de chirurgie dento-alveolară, pentru care nu ai nevoie nici măcar de un deget.

Anul trecut, pentru această disciplină, nu a fost disponibil nici un post. Dar asta doar pentru absolvenţii români, căci studenţii străini care au absolvit facultatea în România au putut intra fără nici un fel de examen la orice specialitate au dorit. „Străinii pot să facă rezidenţiatul în România, dar românii nu pot sa îl facă. Asta-i legea”, explică Augustin Mihai, decanul Facultăţii de Stomatologie din cadrul UMF „Carol Davila” din Bucureşti şi unul dintre cei care decid câte locuri se scot anual la rezidenţiat.

Miza stă în sectorul privat

In momentul în care, cu câţiva ani în urmă, din ramura chirurgiei oro-maxilo-faciale (OMF) s-a desprins ca specializare de sine stătătoare chirurgia dento-alveolară, cei mai fericiţi au fost tinerii absolvenţi. Motivul: această disciplină reprezintă o miză importantă, întrucât permite efectuarea de extracţii de dinţi incluşi şi rezecţii apicale, proceduri chirurgicale mai complicate, dar care se pot practica în cabinetele private şi pentru care se percep tarife substanţiale. Astfel, o rezecţie apicala costă, în medie, între trei şi patru milioane de lei, în timp ce tratarea unei carii costă maximum un milion. După ce câţiva zeci de rezidenţi au prins locuri la „dento-alveolară”, chirurgii OMF - care prin natura specializării lor, mult mai extinse, puteau face şi ei acele operaţii - au văzut cum le creşte concurenţa şi li se restrânge piaţa acestui tip de operaţii. în consecinţă, nu au mai fost scoase posturi la concurs. „Există deja o teritorializare. Cabinetele de stomatologie dintr-o zonă unde se află şi un cabinet al unui chirurg OMF îşi trimit la acesta pacienţii care au nevoie de acele operaţii, pe care le-ar face cei cu specializarea dento-alveolară”, spune profesorul Emil Urtilă, şeful clinicii de chirurgie OMF din Timişoara, care, de asemenea, se opune liberalizării acestei pieţe.

Exclusivitatea chirurgilor OMF

„Nu s-au scos posturi pentru că n-au vrut chirurgii OMF să le scoatem”, spune decanul Augustin Mihai. Acest fapt este confirmat, de altfel, chiar de Alexandru Bucur, şeful catedrei de chirurgie OMF din Bucureşti, un alt personaj cu rol de decizie în această chestiune. „România nu are nevoie de chirurgi dento-alveolari. Are nevoie de stomatologi. Sunt deja 400 de chirurgi OMF în ţară. Majoritatea celor care lucrează aici, la spital, au şi contracte de colaborare cu câte cinci-şase cabinete private unde rezolvă problemele mai complicate”, spune profesorul Bucur. Întrebat de ce se opune unei concurenţe directe între cele două specializări, Bucur a precizat: „De ce să mai existe şi chirurgi dento-alveolari care să facă acelaşi lucru ca şi cei oro-maxilo-faciali? Nu avem unde sa îi pregătim”. De aceeaşi părere este şi profesorul Urtilă de la Timişoara. „Este normal ca şi chirurgia OMF să facă monopol pe piaţa ei. Specializarea doar în chirurgie dento-alveolară este similară cu specializarea doar în operaţii de apendice“, precizează el. Insă tot o zicală veche printre chirurgi spune: „Omul poate să trăiască fără apendice, dar chirurgul nu“.

Blocaţi în stadiul de a pune plombe

Decanul Facultăţii de Stomatologie din Bucureşti consideră că există suficienţi chirurgi în sistemul de stat care pot acoperi şi cererea din cel privat. „Anul trecut, au terminat stomatologia 1.500 de medici şi au intrat în rezidenţiat 36. Dacă vor să se specializeze mai mulţi, ne trezim că nu mai are cine să pună plombe“, spune Augustin Mihai. De altă părere sunt însă tinerii stomatologi, care se văd împiedicaţi să efectueze anumite intervenţii în cabinete private, deoarece specializarea de chirurg OMF presupune, pe lângă licenţa în stomatologie, şi o licenţă în medicină generală, plus un rezidenţiat de cinci ani. „Eu nu vreau să fac întreaga specializare de chirurgie OMF, pentru că nu vreau să lucrez într-un spital de stat. Îmi trebuie doar ceea ce pot să fac în cabinet. Nu mi se pare normal să îmi impună cineva ce anume să fac. Eu pot să fac mai mult decât să tratez carii toata viaţa”, spune Mihai L., absolvent de stomatologie.

Articol de: Răzvan Mihai Vintilescu
Sursa: „Cotidianul” (8 iunie 2006)