 Este un procedeu ce aparţine stomatologiei estetice, menit să decoloreze petele de la nivelul smalţului şi dentinei. Toate metodele de albire folosesc substanţe oxidante, ce exercită acţiune asupra ţesutului dentar dur.
După orice terapie de albire se poate instala recidiva. Se recomandă ca albirea dinţilor să se efectueze cu o „supra-albire” (mai pronunţată comparativ cu efectul coloristic dorit).
Înainte de realizarea intervenţiei dinţii se vor curăţa riguros prin periaj profesional.
Metode de albire a dinţilor:
1. „Walking bleach”
Sinonime: albire internă
Indicaţii: albirea dinţilor devitali coloraţi, înainte de aplicarea faţetelor ceramice în cazul dinţilor foarte coloraţi
Eventuale riscuri: resorbţii şi fracturi radiculare, efect de albire nesatisfăcător
Substanţe: perborat de Na, H2O2 (30%)
Etape:
- îndepărtarea dentinei alterate şi pigmentate din cavitatea coronară
- îndepărtarea unei porţiuni de 1 mm din materialul de obturaţie din canalul radicular, urmată de închiderea etanşă a canalului radicular şi a planşeului cavităţii create cu ajutorul cimentului fosfat
- aplicarea digii
- amestecarea pastei cu perborat de Na şi H2O2 30%
- inserarea pastei în cavitate şi aplicarea unei obturaţii provizorii cu închidere bună
- control la 1 săptămână: schimbarea pastei de albire până la atingerea efectului dorit
- închidere definitivă: după evacuarea şi toaleta cavităţii se efectuează gravarea acidă, urmată de bonding şi aplicarea în straturi a compozitului de reconstituire (se indică materialele opace deschise)
2. Home bleaching
Indicaţii: Coloraţiile dinţilor vitali (cerinţele estetice ale pacientului)
Riscuri implicate: iritaţia pulpară: dureri, hipersensibilitate, iritaţie gingivală, posibilă toxicitate sistemică, efect de albire nesatisfăcător
Substanţe: peroxidul de carbamidă sub formă de gel cu glicerină (ex. Opalescence-Gel)
Etape:
- informarea pacientului
- amprentare cu alginat pentru realizarea gutierei flexibile (se foloseşte ceara pentru crearea spaţiului destinat aplicării pastei de albire = “reservoir”)
- proba gutierei şi predarea sa către pacient, alături de pasta de albire
- aplicarea pastei pe arcadele dentare în scopul instruirii pacientului
- control periodic regulat, iar în caz de necesitate pacientul va mai primi doze suplimentare de pastă
3. „Office bleaching”
Indicaţii: coloraţiile dinţilor vitali şi devitali
Riscuri posibile:
- Dinţi vitali: iritare pulpară: dureri, hipersensibilitate, iritaţie gingivală, efect estetic nesatisfăcător
- Dinţi devitali: Resorbţii radiculare (îndeosebi în cazul aplicării tratamentelor termice), efect nesatisfăcător
Substanţe: foarte variate, în esenţă H2O2 şi acizi
Metode: Există proceduri foarte variate, majoritatea bazate pe condiţionarea acidă a smalţului sau aplicarea tehnicilor micro-abrazive (acizi şi carbonaţi), proceduri termocatalitice.
Se folosesc exclusiv în cabinetele stomatologice de 5-6 ori câte 30 minute!
Acest articol a fost citit de 1627 ori.
|
