Un grup de cercetători de la Universitatea din Michigan a descoperit că introducând în plaga osoasă din jurul implanturilor o proteină de tipul factorilor de creştere şi aplicând totodată terapia cu gene s-a accelerat sinteza osoasă în jurul respectivelor implanturi.

În cazul unui pacient cu un teren osos nefavorabil nu este suficient doar să plasăm un implant, ci este nevoie de consolidarea structurii osoase pentru ancorarea noului dinte. O asemenea intervenţie chirurgicală presupune fie prelevarea unui graft osos din manibula sau creasta iliacă a pacientului şi crearea unei a doua plăgi ce necesită vindecare, fie preluarea acestui graft osos de la o persoană donatoare, dar cu rezultate imprevizibile.
   William Giannobile, profesor la Catedra de Parodontologie a aceleiaşi universităţi a utilizat gena ce codifică proteina morfogenetică osoasă (BMP-7) în cazul şobolanilor cu defecte osoase mari, tocmai cu scopul de a activa propriul mecanism de creştere osoasă din organismul animalelor de experienţă. Studiul a arătat că şobolanii care au beneficiat de terapia cu gena BMP-7 au prezentat o creştere osoasă cu peste 50% mai mare decât celelalte animale care au primit tratamentul convenţional.
   Tratamentul va avea nevoie de studii aprofundate înainte de a putea fi aplicat şi la subiecţi umani. Cercetătorii afirmă că primele experienţe pe oameni vor putea începe peste 4-7 ani.
   BMP-7 este membră a grupului de proteine respunsabile de reglarea dezvoltării osoase şi cartilaginoase. Studiile recente au arătat că proteinele BMP-7 sunt prezente în cursul dezvoltării dinţilor şi în procesele reparatorii de la nivelul parodonţiului.
   În cadrul studiului de faţă gena BMP-7 a fost injectată în plaga osoasă cu ajutorul unui virus inactivat, prin intermediul unui carrier cu consistenţă geloasă. Utilizarea unui virus ale cărui efecte nocive sunt dezactivate face posibilă intrarea genei BMP-7 în celule şi utilizarea mecanismului genetic al acestora. Odată ajuns intracelular, virusul determină ajungerea genei BMP-7 la locul dorit pentru a genera sinteza osoasă. Expresia genetică a producţiei de proteine BMP-7 a atins apogeul la o săptămână după administrarea genei şi a dispărut după 28 de zile. Cercetătorii au declarat că acest interval de timp s-a dovedit a fi ideal, deoarece ei nu doreau o modificare genetică permanentă, ci doar una temporară.
   Ei au mai afirmat că următoarea etapă a studiului constă în găsirea unui element nevirusal pentru introducerea materialului genetic în celule. Una din alternative ar putea fi introducerea extracorporală a genei în celulele pacientului prelevate prin biopsie, urmând ca acestea să fie reimplantate în os. Metoda însă presupune efectuarea a două intrevenţii chirurgicale.
   Studiul a fost publicat în numărul din februarie al Jurnalului de Terapie Moleculară.