O clinică dentară pentru copii din Bucureşti transformă scoaterea unui dinte în „Happy Visit”. Ca să i se distragă atenţia de la durere copilul aşezat pe scaunul dentar poate privi filme la o plasmă montată pe tavan sau poartă ochelari de soare ca să nu fie orbit de lumina puternică proiectată pe faţa lui.

Dentista poartă halat roz deoarece halatul de culoare albă poate fi asociat de către copii cu „medicul cel rău” la care sunt duşi pentru vaccin. Până să ajungă să li se lucreze la dantură copiii sunt supuşi unui adevărat ritual de curtare din partea staff-ului clinicii care foloseşte tehnici de psihologie ca să se bage pe sub pielea lor, convingându-i să se aşeze voioşi pe scaunul dentar.

Sufrageria lui Moş Crăciun

O vilă arătoasă fără firmă din cartierul Domenii. În faţa ei sunt parcate două BMW-uri X5 ale unor clienţi care şi-au adus copiii la dentist. Pe gazonul din curte, între brăduţii argintii sunt montate o căsuţă pentru copii, un leagăn şi un tobogan. Înălţimea treptelor din lemn teck cu spoturi încastrate în ele este jumătate din cea a unor trepte normale pentru ca micuţii suferinzi de durere de dinţi să nu facă vreun efort la urcat. Deschizi uşa şi dai de o recepţie în formă de carusel, care are pe ea pictaţi ursuleţi, căluţi, trenuleţe şi alte năzdrăvănii. Sala de aşteptare este un living imens cu canapea de lux, şemineu, covor roşu atât de pufos că te afunzi doi centimetri în el, plasmă pe perete pentru consola Nintendo Wii la care se pot juca deopotrivă părinţi şi copii, măsuţă, scăunele şi o tonă de jucării, dar nu de orice fel.

Printre ele sunt animăluţe de pluş care au dantura cât mai vizibilă: un crocodil cu colţii ascuţiţi, o răţuşcă cu ciocul deschis şi un cangur comandat de la o firmă americană care face jucării special dedicate cabinetelor stomatologice, în care dantura seamănă cu cea a unor copii. Bietul cangur are chiar şi o plombă vizibilă la una din măsele. Animăluţele sunt utile personalului de joacă al clincii (vorbitor de engleză, spaniolă, franceză) ca să le poată explica celor mici ce-s ăia dinţi, ce înseamnă să ţină guriţa larg deschisă când urcă pe scaunul dentar şi ce-i aia carie. De asemenea, între jucării găsim şi un maxilar gigant care clănţăne pe baza unor arcuri şi o periuţă de dinţi uriaşă, cu care un instructor explică ce se întâmplă în timpul spălatului pe dinţi.

După treizeci de minute – o oră de joacă şi „explicaţii stomatologice” făcute într-un mediu familiar se consideră că prichindelul e destul de „informat” şi „îmbărbătat” ca să urce la etaj, unde se află cabinetele stomatologice propriu-zise. Fiindcă copilul poate deveni anxios deoarece se îndreaptă spre un „teritoriu neexplorat anterior”, adică etajul 1, la mijlocul scării sunt încastrate în perete două acvarii cu peşti exotici, unul la înălţimea ochilor copilului şi celălalt la înălţimea ochilor adultului. Văzând cum ţâşnesc prin apă peştişorii cu irizaţii de curcubeu, copilul uită că se îndreaptă spre „locul de tortură” de la etaj. Cele trei cabinete stomatologice din clinică sunt decorate tematic: „fundul oceanului” pentru cei mai mici, „cabinetul graffiti”, pentru rebeli şi „cabinetul IT-iştilor”, pentru gamerii înrăiţi.

Pe fundul oceanului

Înainte de a păşi în cabinetul pentru copii mici, de pe unul din pereţi rânjeşte de i se văd toţi dinţii un rechin simpatic, familiar copiilor din desenele animate „În căutarea lui Nemo”. Înăuntru e un ocean verde plin de peşti multicolori, caracatiţe vesele, meduze translucide şi căluţi de mare zâmbăreţi. De undeva din tavan iese în relief fundul unei bărci de pescuit, de care e agăţată o nadă de pescuit, în care s-au prins deja câţiva peştişori. Cele două scaune dentare din cabinet sunt fixate chiar de fundul oceanului, având tapiţeria viu colorată (nuanţele au fost alese de nişte cercetători americani în domeniu), ca „pacientul” să se simtă cât mai în largul lui. Fiindcă groaza cea mai mare e declanşată de ustensilele cu care stomatologul meştereşte în gura suferindului, copilul e invitat înainte de intervenţie să se joace cu instrumentarul medical, care e „rebotezat” într-un mod prietenos.

Turbina, acea maşinărie în care se fixează frezele cu care se intră în smalţ pentru curăţarea proceselor carioase e botezată „albinuţa” deoarece scoate un bâzâit ascuţit. Contraunghiul, instrumentul folosit pentru forarea în dentină e rebotezat „bondărelul” deoarece învârtindu-se la turaţii mai mici scoate sunete mai groase. Aspiratorul de salivă şi sânge din gura copilului devine personajul „Setilă”, spray-ul de aer şi apă care clăteşte cavitatea bucală de impurităţi e denumit „ploicică şi vânticel„ iar tampoanele care se pun în gură să absoarbă excesul de salivă sunt „plăpumioare pentru dinţişori”. Soluţiile folosite de medic în intervenţie nu sunt păstrate în recipientele originale cu etichetă şi aspect de medicament, ci în nişte mici potire ca nişte sticluţe de parfum, cu căpăcel sculptat în sticlă colorate în roz, mov şi verde.

Anestezicul spre exemplu a fost botezat „soluţia de adormit dinţişorii”. Un singur instrument nu şi-a schimbat numele iniţial „cleştele de scos dinţii”, deoarece „cu asta nu-i mai păcăleşti”. După ce copilul se satură de jucat cu instrumentarul stomatologic, primeşte nişte ustensile dentare de jucărie cu care să se joace în timp ce stomatologul îi plombează dintele. Ca lumina proiectată de lampa stomatologului să nu fie orbitoare pentru retina sensibilă a celui mic, acesta-şi acoperă ochii în timpul intervenţiei cu ochelari de soare cu ramă în formă de crocodil, sau dacă e mai mare – cu ochelari şmecheri de spion. Orice măsea scoasă sfârşeşte într-o cutiuţă mică ca de cadou, care îi e înmânată copilului de către stomatolog, care-l sfătuieşte să şi-o pună sub pernă la culcare pentru „Zâna Măseluţă”.

Stomatologia puberilor

Copiii de 13-14 ani care s-au dezmeticit din basmele cu „zâne” au de ales între „cabinetul graffiti” şi „cabinetul IT-iştilor”. În primul, culorile dominante ale mobilierului medical sunt albastru şi portocaliu, iar pereţii sunt inscripţionaţi cu graffiti-uri „cool”, iar ca divertisment, în timp ce stomatologul îşi face treaba lui, copilul poate privi la filmuleţele comic-educative proiectare pe unul din pereţi de un videoproiector. „Cabinetul IT-iştilor” e colorat în culori de „gaming”, roşu, gri, negru şi pe alocuri cu benzi vărgate, ca cele de pe pistele de curse auto. E destinat gamerilor incurabili care intră în sevraj dacă rămân departe de consolă mai mult de un minut. Pentru ei s-a montat special pe tavan o plasmă şi-o boxă, ca atunci când stau întinşi pe spate pe scaunul stomatologului, să-şi poată practica hobby-ul nestingheriţi. Acesta, crede conducerea clinicii, e un mod foarte bun de a distrage atenţia copilului de la durere.

Emotivii trec pe la psiholog

Pentru cei de la clinică e de înţeles că unii copii care au trecut pe la alte cabinete anterior şi au rămas cu sechele traumatice de acolo să nu mai vrea în viaţa lor să vadă dentist. Ei sunt duşi întâi la psiholog, care face „o incursiune exploratorie” în trecutul micuţilor după care recomandă o „cură” ce constă în efectuarea a până la cinci vizite de curtoazie la clinică, în care copilul practică joaca stomatologică cu un instructor care abordează psihologic spaima copilului. După cinci astfel de „Happy Visit”, copilul e urcat la etaj unde i se lucrează la dantură şi dacă a fost brav îndurând „chinul” până la capăt primeşte o recompensă constând în ustensile stomatologice de jucărie, periuţe de dinţi şi pastile care colorează dantura în albsatru, evidenţiind zonele bucale în care copilul a efectuat un periaj superficial.

Comenteaza articolul

Nume:
Comentariu:
Cod:*

	1. Scris de Cineva care nu are BMW x5 in 11-03-2010 21:35
	Si daca nu am la poarta un BMW X5, ce ma fac? nu ma primesc astia sa imi tratez copilul?