Perfomanța clinică a protezelor PFM, din zirconiu și alumină

Autori: R.P. CHRISTENSEN, A.D. GALAN, B.D. COUNIHAN, K.A. ERIKSSON și T.A. MOSHER, CRA Foundation, Provo, UT, SUA Sursa: Journal of Dental Research 2007; Numărul 86 (Număr special B): pag. 1386 Performanța clinică la un an a protezelor PFM (metalo-ceramice), din zirconiu și alumină Obiective: Compararea performanțelor clinice a 5 sisteme integral ceramice cu 3 sisteme metalo-ceramice. Metode: 227 proteze posterioare cu câte 3 unități (~32 fiecare, 7 sisteme) au fost plasate de medici la pacienți cu profiluri demografice variate. S-au utilizat preparații standardizate și cimentarea s-a făcut cu ciment ionomer de sticlă, consolidat cu elemente rășinoase. Identitatea medicilor dentiști și a pacienților a fost secretizată pentru cele 14 laboratoare cu care s-a colaborat pe parcursul studiului (câte 2 laboratoare pentru fiecare din cele 7 companii care au oferit sistemele). Toate restaurările au fost analizate in vivo și in vitro de către evaluatori bine pregătiți în acest sens, la plasarea inițială în cavitatea bucală și la un an ulterior. Evaluare in vivo: Adaptare marginală, estetica, retenția, sănătatea gingivală, contacte, necesități endodontice. Evaluare in vitro (colorări și imagini SEM): fracturi, suprafața, uzura sub acțiunea antagoniștilor. Analize statistice: model mixt cu comparații multiple Tukey-Kramer (p = ≤0,05). Rezultate: 224 din cele 227 restaurări au fost reexaminate (99%). La un an, 2 din cele 11 caracteristici evaluate au prezentat modificări semnificative din punct de vedere statistic (fracturi și caracteristici de suprafață). 6 din 44 (14%) de restaurări integral ceramice prezentau fracturi structurale (3 stratificate și 3 presate). Nici un element din zirconiu sau cu structură metalică nu s-a deteriorat. Suprastructura ceramică s-a fracturat la toate cele 7 sisteme, dar mai puțin frecvent la interfața metal-porțelan a sistemelor Captek, Ceramco3 și Pulse. Concluzii: La un an, substructura din zirconiu a egalat scheletul metalic în ceea ce privește lipsa fracturilor. Deteriorarea substructurilor din alumină sugerează faptul că alumina este prea slabă pentru restaurări posterioare cu mai multe unități. Frecvența fracturilor suprastructurilor ceramice subliniază necesitatea acordării unei atenții mai sporite în acest tip de restaurări.