|
Efectul CHX și NaOCl asupra microrezistenței dentinei canalului radicular |
|
|
 Autori: Luciane Dias Oliveira, Cláudio Antonio Talge Carvalho, Willian Nunesc, Marcia Carneiro Valera, Carlos Henrique Ribeiro Camargo și Antonio Olavo Cardoso Jorge, Brazilia
Sursa: Oral Surgery, Oral Medicine, Oral Pathology, Oral Radiology, and Endodontology
Volumul 104, Numărul 4, Octombrie 2007
Paginile 125-128
Obiective:
Evaluarea efectelor iriganților endodontici asupra microrezistenței dentinei de la nivelul canalului radicular.
Materiale și metode:
S-au utilizat 30 de dinți monoradiculari extrași. Coroanele acestora s-au secționat la nivelul joncțiunii cemento-amelare. Fiecare canal a fost secționat apoi transversal în segmente cervicale, medii și apicale, rezultând astfel 90 de probe. Cele 3 secțiuni ale fiecărei rădăcini au fost montate separat într-un dispozitiv siliconic individual cu ajutorul unei rășini acrilice. Probele s-au grupat randomizat în 3 loturi (n=30), în funcție de irigantul endodontice ce urma să se folosească: grupa (1) – de control, cu soluție salină, grupa (2) irigată cu digluconat de clorhexidină 2% și lotul (3) unde s-a utilizat soluția hipoclorit de sodiu 1%. După 15 minute de irigare, s-a determinat microrezistența dentinară pe fiecare secțiune, la 500 μm și la 1000 μm distanță de interfața pulpă-dentină cu un dispozitiv de testare Vickers, utilizând unitatea de măsură VHN (Vickers hardness number).
Datele obținute au fost evaluate cu analiza variabilității și testul Tukey (5%). Specimenele irigate cu clorhexidină sau hipoclorit de sodiu au prezentat valori mai scăzute ale microrezistenței, cu diferențe semnificative față de valorile obținute în cazul grupului control, unde irigarea s-a realizat cu soluție salină.
Concluzii:
Așadar, clorhexidina și hipocloritul sodic au redus microrezistența dentinei la 500 μm și 1000 μm distanță de interfața pulpă-dentină.
Acest articol a fost citit de 801 ori.
|