Doxiciclina eficientă în parodontita diabetică

Doze foarte mici (subantimicrobiene) de doxiciclină controlează evoluţia parodontopatiilor la diabetici, rezultatul fiind reducerea semnificativă a adâncimii pungilor parodontale. La cea de-a 32 întâlnire a organizaţiei ADA (American Dental Association) cercetătorii universităţii din San Antonio au comunicat concluziile studiilor realizate în acest sens. Totodată, ei au menţionat că tratamentul este - în mod surprinzător - mai eficient la pacienţii diabetici, comparativ cu cei clinic sănătoşi. Dr. Sebastian Ciancio, lector al universităţii din Buffalo, a prezentat rezultatele studiului, în cadrul căreia pacienţii diabetici cu parodontită generalizată au fost împărţiţi în două loturi: unul tratat cu o doză zilnică de 20 mg doxiciclină timp de 12 săptămâni, iar celui ce-al doilea lot i s-a administrat un preparat placebo. Bineînţeles, toţi subiecţii au fost supuşi şi unui tratament complex, constând în detartraj şi chiuretaj radicular, cu scopul îndepărtării factorilor iritativi. După această perioadă de 3 luni, în grupul diabeticilor trataţi şi cu antibiotic, cercetătorii au observat reducerea adâncimii pungilor parodontale în medie cu 1,7 mm, mult mai eficient decât în lotul celor trataţi numai cu detartraj şi chiuretaj radicular (plus placebo). De asemenea, rezultatele obţinute în cazul diabeticilor au fost comparate cu cele obţinute în grupul de control, reprezentat de subiecţi clinic sănătoşi, non-diabetici. S-a constatat că terapia cu doxiciclină este mult (75%) mai eficientă la diabetici decât la cei non-diabetici. Această doză de doxiciclină inhibă colagenaza şi elastaza, ducând la fortificarea osului şi ţesuturilor conexe. Cercetătorii au subliniat în mai multe rânduri, însă, că doza amintită de doxiciclină nu are efect antibiotic, cele 20 mg administrându-se în câte două doze zilnice. În caz contrar, apar în mod inevitabil probleme din domeniul microbiologiei. Grupul oamenilor de ştiinţă a sugerat că mecanismul de reducere a fenomenelor parodontale la diabetici pare a avea mai degrabă un substrat molecular, antiinflamator, neelucidat deocamdată. În urma acestui tratament, cercetătorii au remarcat şi reducerea mai puţin semnificativă a nivelului seric de IL-2 în săptămâna a 6-a, şi de proteină C-reactivă în cea de-a 12-a săptămână de tratament cu doxiciclină.  Acest articol a fost citit de 1790 ori. Comenteaza articolul Nume: Comentariu: Cod:* Fii primul care comenteaza articolul